1. [MDA2] gratificat, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~ați, ~e / E: gratifica] 1 Care a pricinuit o favoare. 2 (Liv) Recompensat. 3 (Fig) Care a pricinuit nejustificat ceva.
2. [DEX '09] GRATIFICA, gratific, vb. I. Tranz. A acorda cuiva o gratificație, o favoare sau o răsplată. ♦ Fig. A atribui cuiva ceva. – Din fr. gratifier, lat. gratificare.
3. [MDA2] gratifica vt [At: DL / Pzi: ~tific / E: fr gratifier, lat gratificare] 1 A acorda cuiva o gratificație (sau o favoare). 2 (Pex; fig) A atribui ceva cuiva.
4. [CADE] * GRATIFICA (-ic) vb. tr. 1 A favoriza cu un dar, a face un dar în bani, a dărui ¶ 2 Ⓕ A hărăzi, a atribui fără motiv: l-a gratificat cu epitetul de politician; au... să-i gratifice cu titlurile obicinuite de instrumente ale neamicului și ale străinului (I.-GH.) [lat.].
5. [DLRLC] GRATIFICA, gratific, vb. I. Tranz. A acorda cuiva o favoare, o recompensă; a răsplăti.
6. [DN] GRATIFICA vb. I. tr. A da cuiva o răsplată, a acorda o favoare. [P.i. gratific, 3,6 -că. / < lat., it. gratificare, cf. fr. gratifier].
7. [MDN '00] GRATIFICA vb. tr. a acorda o recompensă, o favoare. ◊ (fig.) a atribui cuiva ceva. (< fr. gratifier, lat. gratificare)
8. [Șăineanu, ed. VI] gratificà v. a acorda un dar, o favoare.
9. [Scriban] *gratífic, a -á v. tr. (lat. gratífico, -áre și -cor, -cari, d. gratus, plăcut, și fácere, a face). Acord o favoare, o recompensă, o gratificațiune.
10. [DOOM 3] gratifica (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. gratific, 2 sg. gratifici, 3 gratifică; conj. prez. 1 sg. să gratific, 3 să gratifice
11. [DOOM 2] gratifica (a ~) vb., ind. prez. 3 gratifică
12. [MDO] gratifica (ind. prez. 3 sg. și pl. gratifică)
13. [IVO-III] gratific.
14. [DE] GRATIFICÁT (< gratifica) s. m. (Dr.) Persoană care primește ceva cu titlu gratuit (donator, legatar testamentar).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL