1. [DCR2] grăniceri vb. IV A păzi granița ◊ „Jurăm că vom grăniceri [...]” emisiune TV din 31 III 74 (din grănicer + -i)
2. [DEX '09] GRĂNICER, grăniceri, s. m. Militar instruit pentru pază la granița unei țări; cordonaș. – Graniță + suf. -ar.
3. [MDA2] grănicer sm [At: (a. 1862) IORGA S.D. XIII, 135 / V: (reg) ~ițer[1] / Pl: ~i / E: graniță + -er] Militar instruit pentru a asigura paza la granița unei țări Si: (îrg) cordonaș.
4. [MDA2] hrănicel sm vz grănicer
5. [MDA2] hrănicer sm vz grănicer
6. [CADE] * GRĂNICER sm. 🎖️ Soldat care face paza la graniță (🖼 2454-2455): ~ii ocheau și doborau Turcul numai de-o fudulie (JIP.).
7. [DLRLC] GRĂNICER, grăniceri, s. m. Soldat care face de pază la graniță. Ascultă un cîntec de dor care adie dinspre pichetul grănicerilor. SADOVEANU, P. S. 174. La 1764 se întocmise, spre paza granițelor despre imperiul turcesc, regimente de grăniceri. ODOBESCU, S. III 523. Tînărul nostru-mpărat... Mare oaste-a rădicat: Două sute grăniceri. TEODORESCU, P. P. 174.
8. [Șăineanu, ed. VI] grănicer m. soldat dela graniță.
9. [Scriban] grănicér m. (d. graniță; bg. sîrb. graničar, mărginaș, locuitor de la graniță. Cp. cu prepelicar). Soldat care păzește granița. – Pin legea de la 1872, grăniceriĭ s’aŭ numit dorobanțĭ, cărora poporu le-a zis mult timp încă „grănicerĭ”. Astăzĭ eĭ formează un corp deosebit.
10. [DOOM 3] grănicer s. m., pl. grăniceri
11. [DOOM 2] grănicer s. m., pl. grăniceri
12. [DE] GRĂNICERI, com. în jud. Arad; 2.281 loc. (1995). Stație de c. f.
13. [DE] GRĂNICÉR (< graniță) s. m. Militar instruit și specializat pentru pază la graniță. ◊ Trupe de grăniceri = trupe specializate și organizate pentru asigurarea granițelor terestre, fluviale și maritime ale unei țări.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL