1. [DEX '09] GRANGUR, granguri, s. m. 1. Pasăre cântătoare migratoare, cu penele galbene-aurii pe corp și negre pe aripi și pe coadă (la bărbătuș) ori de culoare verzuie pe corp, cu pântecele alb și aripile sure (la femelă) (Oriolus oriolus). 2. (Peior.) Persoană care ocupă o poziție socială sau politică înaltă; ștab. [Var.: (pop.) gangur, grangor, grangure s. m.] – Lat. galgulus (= galbulus).
2. [MDA2] grangur sm [At: CANTEMIR, IST. 179 / V: gan~, ~e, ~gor, grean~, gla~[1] / Pl: ~i / E: ml galgulus] 1 Pasăre cântătoare migratoare, cu penele galben-aurii pe corp, pe aripi și pe coadă (la bărbătuș) sau verzui pe corp, cu pântecele alb și aripile gri la femelă Si: (reg) ciuflor, domnișor, pișcă-n-flori, zamfiră (Oriolus oriolus). 2 (Prt) Persoană care ocupă o poziție socială sau politică înaltă Si: (pfm) ștab.
3. [CADE] * GRANGUR(E), GRANGOR, GANGUR sm. 🐦 Pasăre cîntătoare, foarte frumoasă, cu penele galbene (🖼 2453) (Oriolus galbula): granguri și presuri se legănau de cîte un brusture (LUNG.) [lat. galgulus].
4. [DEX '96] GRANGUR, granguri, s. m. 1. Pasăre cântătoare migratoare, cu penele galbene-aurii pe corp și negre pe aripi și pe coadă (la bărbătuș) ori de culoare verzuie pe corp, cu pântecele alb și aripile sure (la femelă) (Oriolus oriolus). 2. (Peior.) Persoană care ocupă o poziție socială sau politică înaltă (în rândurile clasei dominante); ștab. [Var.: (pop.) gangur, grangor, grangure s. m.] – Lat. galgulus (=galbulus).
5. [DLRLC] GRANGUR, granguri, s. m. 1. Pasăre cîntătoare, migratoare, din ordinul păsărelelor, cu penele galbene, afară de aripi și de mijlocul cozii, care sînt negre (Oriolus galbula). Un grangur sta nemișcat pe o ramură de fag întinsă spre soare; îi sticleau penele ca gălbănușul oului. SADOVEANU, O. III 355. Un grangur de aur cîntînd m-a-ndemnat S-adorm între frunze de plopi și răchită. MACEDONSKI, O. I 99. 2. (Ironic) Nume dat reprezentanților cu vază ai clasei exploatatoare și jandarmilor. V. curcan. L-a dus la oraș jandarmul pe văru-meu Pantilie. L-au sucit, l-au răsucit, nimic n-au putut stoarce din el grangurii. STANCU, D. 39. – Variante: grangure, gangur (CAMILAR, TEM. 298, SADOVEANU, D. P. 94), grangor (ODOBESCU, S. III 87) s. m.
6. [Șăineanu, ed. VI] grangur m. V. gangur.
7. [DEX '09] GANGUR s. m. v. grangur.
8. [DEX '09] GRANGOR s. m. v. grangur.
9. [DEX '09] GRANGURE s. m. v. grangur.
10. [MDA2] gangor sm vz grangur
11. [MDA2] gangoră sf vz grangur
12. [MDA2] gangur sm vz grangur
13. [MDA2] glangur sm vz grangur
14. [MDA2] grangor sm vz grangur
15. [MDA2] grangure sm vz grangur
16. [MDA2] grangurean sm vz grangur
17. [MDA2] greangur sm vz grangur
18. [CADE] CINFLOR(EA) sm. Olten. 🐦 = GRANGUR.
19. [CADE] DOMNIȘOR sm. 1 dim. DOMN: un ~ tînăr se uită lung la el (S.-ALD.) ¶ 2 Titlu dat (în spec. de către slugi) băiatului sau fiului neînsurat al stăpînului, cuconaș ¶ 3 ‡ Pretendent la domnie: niște Căzaci ce venise cu un ~, ce-i ziceau Ivan-Vodă (GR.-UR.) ¶ 4 Trans. 🐦 = STICLETE ¶ 5 🐦 = GRANGUR ¶ 6 🐦 = BOTROS ¶ 7 🐦 = PIȚIGOIU 8: cînd cîntă pițigoii, numiți și... ~i și țiglani... e semn de ploaie (GRM.).
20. [CADE] GANGUR 👉 GRANGUR.
21. [Șăineanu, ed. VI] gangur (grangur) m. pasăre cântăreață galbenă și mare cât mierla (Oriolus galbula): ganguri de aur ce au cuiburi de mătase AL. [Lat. GALGULUS; forma munteană grangur e analogică (cf. graur)].
22. [Scriban] gángur m. (lat. gálgulus, din gálbulus, adică „gălbior”). Est. Grangure, o pasăre din neamu merleĭ, galbenă, cu vîrfurile aripilor negre și care face un cuĭb spînzurat și lucrat cu mare artă. V. aușel.
23. [Scriban] grángure m. (d. gangur). Vest. Gangur. Fig. Fam. Persoană importantă.
24. [DOOM 3] grangur s. m., pl. granguri
25. [DOOM 2] grangur s. m., pl. granguri
26. [MDO] grangur
27. [IVO-III] grangur.
28. [DER] grangur (granguri), s. m. – 1. Pasăre cîntătoare cu penele galbene (Oriolus galbula). – 2. Ștab, om puternic. – Mr. galgur „galben verzui”. Lat. galgŭlus (Pușcariu 725; Candrea-Dens., 748; REW 3647; DAR; Rosetti, I, 167), cf. sp. gálgulo. Pentru sensul 2, cf. celălalt nume al păsării, domnișor.
29. [Argou] grangur, granguri s. m. (peior.) 1. v. grande. 2. (intl.) polițist cu o funcție importantă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL