1. [DEX '09] GRANDOARE, grandori, s. f. Aspect măreț, maiestuos, falnic, impunător; măreție, grandiozitate. – Din fr. grandeur.
2. [MDA2] grandoare sf [At: BOGZA, C. O. 66 / Pl: ~ori / E: fr grandeur] (Liv) 1 Măreție. 2 Sublim.
3. [DEX '96] GRANDOARE, grandori, s. f. (Livr.) Aspect măreț, maiestuos, falnic, impunător; măreție, grandiozitate. – Din fr. grandeur.
4. [DLRLC] GRANDOARE, grandori, s. f. Măreție. V. splendoare. Colindăm Leningradul și băgăm de seamă, ca și la Moscova, că ne-ar trebui luni, ori poate ani... spre a ne da seama de toată grandoarea lui. STANCU, U.R.S.S. 124. Bicazul își deschide un drum de o grandoare unică, spre șesurile liniștite ale Moldovei. BOGZA, C. O. 66.
5. [DN] GRANDOARE s.f. Măreție. [Gen. -orii. / cf. fr. grandeur, it. grandore].
6. [MDN '00] GRANDOARE s. f. însușirea de a fi grandios; măreție; strălucire, splendoare. (< fr. grandeur)
7. [Șăineanu, ed. VI] grandoare f. 1. înălțime morală, nobleță: grandoarea subiectului; 2. putere, mărire.
8. [Scriban] *grandiozitáte f. (it. grandiositá) și grandoáre f., pl. orĭ (fr. grandeur). Măreție.
9. [DOOM 3] grandoare s. f., g.-d. art. grandorii; pl. grandori
10. [DOOM 2] grandoare s. f., g.-d. art. grandorii; pl. grandori
11. [DAS] GRANDOARE. Subst. Grandoare (livr.), grandiozitate (înv.), măreție, magnificență (livr.), maiestate, splendoare, strălucire (fig.), fast, somptuozitate, solemnitate, pompă; glorie, mărire, fală. Grandomanie, megalomanie. Grandoman, megaloman. Adj. Grandios, măreț, superb, impresionant, impunător, impozant, falnic, magnific (livr.), maiestuos, splendid, strălucitor, minunat, fastuos, somptuos, solemn. V. exagerare, glorie, grandilocvență, imensitate, lux, superlative.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL