1. [DEX '09] GRĂMĂJOARĂ, grămăjoare, s. f. Diminutiv al lui grămadă (1); grămăjuie. – Grămadă + suf. -ioară.
2. [MDA2] grămăjoară sf [At: SBIERA, F. S. 118 / V: (reg) ~ăgioară / Pl: ~re / E: grămadă + -ioară] 1-2 (Șhp) Grămadă (1) (mică).
3. [CADE] GRĂMĂJOARĂ (pl. -re), GRĂMĂJUIE sf. dim. GRĂMADĂ: o grămăjoară de fîn cît o poate lua un bărbat... cu furca (RET.); foalele din șatră pufuiră în grămăjuia de cărbuni (DLVR.).
4. [DLRLC] GRĂMĂJOARĂ, grămăjoare, s. f. Diminutiv al lui grămadă (1); grămăjuie. Brigadierul aduna firimiturile de pîine de pe masă într-o grămăjoară cît un bob de fasole. MIHALE, O. 463. Ați visat rău... îi spuse Costan Cimpoieșu, potrivindu-i mai bine sub cap grămăjoara de fîn. CAMILAR, N. I 16. Cele două găini fugeau cotcodăcind speriate, cocoșul însă, care stătuse să le apere, era prefăcut într-o grămăjoară de pene însîngerate. REBREANU, R. I 152.
5. [MDA2] grămăgioară sf vz grămăjoară
6. [Scriban] grămăgĭoáră (est) și -joáră (vest) f., pl. e (oa dift.) și grămăjuĭe f., pl. uĭ. Grămadă mică.
7. [DOOM 3] grămăjoară s. f., g.-d. art. grămăjoarei; pl. grămăjoare
8. [DOOM 2] grămăjoară s. f., g.-d. art. grămăjoarei; pl. grămăjoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL