1. [DEX '09] GRĂITOR, -OARE, grăitori, -oare, adj. Care grăiește; (în special) convingător, elocvent, concludent. Dovadă grăitoare. [Pr.: gră-i-] – Grăi + suf. -tor.
2. [MDA2] grăitor, ~oare [At: PSALT. SCH. 11 / V: (înv) ~iu / P: gră-i~ / Pl: ~i, ~oare / E: grăi + -itor] 1 a (Pop) Care vorbește. 2 a (Pop) Care spune. 3 a (Îs) Exemplu ~ Exemplu concludent. 4 sm (Înv; complinit prin din pântece) Ventriloc. 5 sm (Înv; complinit prin de cele dumnezeiești; după vsl богословы) Teolog. 6 sm (Înv; construit cu complementul la acuzativ; îs) ~iu menciuni Mincinos. 7 sm (Reg) Pețitor.
3. [CADE] GRĂITOR I. adj. 1 verb GRĂI ¶ 2 Care grăește. II. Mold. Bucov. sm. Pețitor.
4. [DLRLC] GRĂITOR2, -OARE, grăitori, -oare, adj. (Despre probe, mărturii, exemple) Convingător, elocvent, concludent. Dovadă grăitoare.
5. [DLRLC] GRĂITOR1, grăitori, s. m. (Regional) Vornicel, chemător. Grăitorul miresei o dă pe mireasă în mîna grăitorului mirelui, el o primește cu bucurie. SEVASTOS, N. 233.
6. [DLRM] GRĂITOR2, -OARE, grăitori, -oare, adj. Convingător, elocvent, concludent. – Din grăi + suf. -(i)tor.
7. [DLRM] GRĂITOR1, grăitori, s. m. (Reg.) Vornicel. – Din grăi + suf. -(i)tor.
8. [MDA2] grăitoriu, ~ie sm, a vz grăitor
9. [DOOM 3] grăitor (desp. gră-i-) adj. m., pl. grăitori; f. sg. și pl. grăitoare
10. [DOOM 2] grăitor (gră-i-) adj. m., pl. grăitori; f. sg. și pl. grăitoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL