1. [DEX '09] GRAFOMANIE s. f. Tendință patologică de a scrie mult și fără rost. – Din fr. graphomanie.
2. [MDA2] grafomanie sf [At: DA ms / Pl: ~ii / E: fr graphomanie] Tendință patologică de a scrie mult și fără rost Si: graforee.
3. [DN] GRAFOMANIE s.f. Impulsie patologică de a scrie mult si fără rost.; graforee. [Gen. -iei. / < fr. graphomanie, cf. gr. graphein – a scrie, mania – nebunie].
4. [MDN '00] GRAFOMANIE s. f. impuls patologic de a scrie mult; graforee. (< fr. graphomanie)
5. [Scriban] *grafomaníe f. (d. vgr. grápho, scriŭ, și manie). Mania de a scrie mult fără să fie nevoĭe.
6. [DOOM 3] grafomanie s. f., art. grafomania, g.-d. grafomanii, art. grafomaniei
7. [DOOM 2] grafomanie s. f., art. grafomania, g.-d. grafomanii, art. grafomaniei
8. [DETS] GRAFO- „scriere, descriere, înscriere, înregistrare”. ◊ gr. graphe „înscriere, însemnare” > fr. grapho-, germ. id., engl. id., it. grafo- > rom. grafo-. □ ~fob (v. -fob), adj., s. m. și f., (persoană) care prezintă grafofobie; ~fobie (v. -fobie), s. f., teamă patologică de a scrie; ~fon (v. -fon), s. n., fonograf la care sunetele sînt înregistrate pe un cilindru; ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în grafologie; ~logie (v. -logie1), s. f., 1. Studiul caracteristicilor individuale ale scrierii, în scopul cunoașterii autenticității unor documente. 2. Studiul relațiilor care există între scrisul unui individ și caracterul său; ~man (v. -man1), adj., s. m. și f., (persoană) stăpînită de grafomanie; ~manie (v. -manie), s. f., graforee*; ~metrie (v. -metrie1), s. f., studiu comparativ al liniilor grafice ale unui text, în vederea identificării scrisului; ~metru (v. -metru1), s. n., instrument utilizat la măsurarea unghiurilor în ridicările topografice; ~ree (v. -ree), s. f., tulburare caracterizată printr-o tendință imperioasă de a scrie, oriunde, oricum și cu orice; sin. grafomanie; ~scopie (v. -scopie), s. f., examinare metodică a caracterelor generale ale grafiei, cu scopul de a identifica scrisul; ~spasm (v. -spasm), s. n., mișcare spasmodică a musculaturii antebrațului și a mîinii în timpul scrierii; ~terapie (v. -terapie), s. f., metodă psihoterapeutică bazată pe exerciții scripturale; sin. terapie prin scris.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL