1. [DEX '09] GRĂDINĂRIT s. n. Ocupația, profesia grădinarului; grădinărie. – V. grădinări.
2. [MDA2] grădinărit sn [At: S. BODNĂRESCU, ap. TDRG / Pl: ~uri / E: grădinări] 1 Ocupația grădinarului (1) Si: grădinărie (1). 2 (Rar) Grădină (1).
3. [CADE] GRĂDINĂRIT sbst. Ocupațiunea cu cultura grădinilor [grădinar].
4. [DEX '96] GRĂDINĂRIT s. n. Ocupația, profesiunea grădinarului; grădinărie. – V. grădinări.
5. [DLRLC] GRĂDINĂRIT s. n. Faptul de a grădinări; profesiunea grădinarului, a cultivării grădinilor. V. horticultură.
6. [Scriban] grădinărít n., pl. urĭ. Cultura legumelor.
7. [DEX '09] GRĂDINĂRI, grădinăresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A se ocupa de cultivarea unei grădini. – Din grădinar.
8. [MDA2] grădinări vi [At: DR X, 567 / Pzi : ~resc / E: grădinar] (Rar) A se ocupa cu cultivarea grădinilor (1).
9. [DLRLC] GRĂDINĂRI, grădinăresc, vb. IV. Intranz. A cultiva și a întreține o grădină (mai ales de zarzavat).
10. [DOOM 3] grădinărit s. n.
11. [DOOM 2] grădinărit s. n.
12. [DOOM 3] grădinări (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grădinăresc, 3 sg. grădinărește, imperf. 1 grădinăream; conj. prez. 1 sg. să grădinăresc, 3 să grădinărească
13. [DOOM 2] grădinări (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grădinăresc, imperf. 3 sg. grădinărea; conj. prez. 3 să grădinărească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL