1. [DEX '09] GRĂDINĂRESC, -EASCĂ, grădinărești, adj. Care aparține grădinarului sau grădinăritului, privitor la grădinar sau la grădinărit. – Grădinar + suf. -esc.
2. [MDA2] grădinăresc, ~ească a [At: ISPIRESCU, L. 232 / Pl: ~ești / E: grădinar + -esc] 1-2 Care se referă la grădinar (1) sau la grădină (1). 3-4 Care aparține grădinii (1) sau grădinăritului (1).
3. [CADE] GRĂDINĂRESC adj. De grădinar: pe lîngă celelalte trebi grădinărești... slujba lui fu ca să facă... mănuchiulețe de flori (ISP.).
4. [DLRLC] GRĂDINĂRESC, -EASCĂ, grădinărești, adj. De grădinar sau de grădinărit, privitor la grădinar sau la grădinărit. Pe lîngă celelalte trebi grădinărești, slujba lui de căpetenie fu ca să facă... mănunchiulețe de flori. ISPIRESCU, L. 232.
5. [DEX '09] GRĂDINĂRI, grădinăresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A se ocupa de cultivarea unei grădini. – Din grădinar.
6. [MDA2] grădinări vi [At: DR X, 567 / Pzi : ~resc / E: grădinar] (Rar) A se ocupa cu cultivarea grădinilor (1).
7. [DLRLC] GRĂDINĂRI, grădinăresc, vb. IV. Intranz. A cultiva și a întreține o grădină (mai ales de zarzavat).
8. [DOOM 3] grădinăresc adj. m., f. grădinărească; pl. m. și f. grădinărești
9. [DOOM 2] grădinăresc adj. m., f. grădinărească, pl. m. și f. grădinărești
10. [DOOM 3] grădinări (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grădinăresc, 3 sg. grădinărește, imperf. 1 grădinăream; conj. prez. 1 sg. să grădinăresc, 3 să grădinărească
11. [DOOM 2] grădinări (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grădinăresc, imperf. 3 sg. grădinărea; conj. prez. 3 să grădinărească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL