1. [DEX '09] GUVERN, guverne, s. n. Organ central al statului care exercită puterea executivă; cabinet, consiliu de miniștri. – Din guverna (derivat regresiv).
2. [MDA2] guvern sn [At: I. VĂCĂRESCUL, P. 54 / V: (iuz) gube~[1] / Pl: ~e / E: drr guverna] 1 Organ de stat care exercită puterea executivă Si: (înv) ocârmuire. 2 Consiliu de Miniștri.
3. [CADE] * GUVERN (pl. -ne) sn. ⏲ 1 Forma după care e guvernată o țară, constituțiunea politică a unui Stat: ¶ 2 Cei ce guvernează o țară, ocîrmuire: ~ liberal; căderea ~ului [fr. gouverne(ment) + it. governo].
4. [DEX '96] GUVERN, guverne, s. n. Organ de stat care exercită puterea executivă; cabinet, consiliu de miniștri. – Din guverna (derivat regresiv).
5. [DLRLC] GUVERN, guverne, s. n. Organ suprem executiv și de dispoziție al puterii de stat. Marea Adunare Națională are în competența sa directă... formarea Guvernului Republicii Populare Romîne. CONST. R.P.R. 18.
6. [DN] GUVERN s.n. Organ suprem executiv și de dispoziție al puterii de stat. [Cf. it. governo, fr. gouverne(ment)].
7. [MDN '00] GUVERN s. n. organ suprem al puterii executive într-un stat; cabinet (II). (< uoverna)
8. [Șăineanu, ed. VI] guvern n. 1. constituțiunea unui Stat: guvern monarhic; 2. cei ce guvernează: guvern liberal.
9. [Scriban] *guvérn n., pl. e (d. fr. gouvernement și it. governo, guvern). Constituțiunea unuĭ stat, guvernament: guvern monarhic. Oameniĭ care guvernează statu: guvern conservator.
10. [MDA2] gubern sn vz guvern
11. [DOOM 3] guvern s. n., pl. guverne (dar: Guvernul (= guvernul României etc.) s. propriu n. art.)
12. [DOOM 2] guvern s. n., pl. guverne (dar: Guvernul României)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL