1. [DEX '09] GOSPODĂREȘTE adv. Ca gospodarii (buni); cu chibzuială, cu pricepere. – Gospodar + suf. -ește.
2. [MDA2] gospodărește av [At: DA ms / E: gospodar + -ește] 1 Ca gospodarii (3). 2 Cu chibzuială Si: (fam) așezat.
3. [DLRLC] GOSPODĂREȘTE adv. Ca gospodarii; cu chibzuială, așezat. Trebuie să lucrăm gospodărește. CAMILAR, TEM. 218.
4. [Scriban] gospodăréște adv. Ca gospodariĭ, ca oameniĭ cu casa lor (serioșĭ): a vorbi gospodărește.
5. [DEX '09] GOSPODĂRI, gospodăresc, vb. IV. 1. Tranz., intranz. și refl. A conduce sau a face treburile unei gospodării sau, p. ext., ale unei instituții, organizații etc. 2. Refl. și tranz. fact. A întemeia sau a face pe cineva să-și întemeieze o gospodărie (prin căsătorie); a (se) căpătui. – Din gospodar.
6. [MDA2] gospodări [At: I. IONESCU, C. IV / Pzi: ~resc / E: gospodar] 1 vi A conduce treburile casei. 2 vi A face menajul casei. 3 vt A administra un bun, o instituție, un stat etc. ca un bun gospodar (3). 4-5 vtr A-și întemeia sau a face pe cineva să-și întemeieze casa, gospodăria proprie. 6-7 vtr (Pex) A (se) căsători.
7. [CADE] GOSPODĂRI (-ăresc) I. vb. tr. 1 A face pe cineva să-și aibă gospodăria lui (însurîndu-l, măritînd-o): pentru el ridicate casa asta, să-l gospodărească (VLAH.) ¶ 2 A îngriji de gospodărie: stăpînă-sa s’au dus și au lăsat pe Țigan acasă să gospodărească (SB.). II. vb. intr. 1 A conduce gospodăria casei ¶ 2 A-și întocmi o gospodărie (însurîndu-se): adecă ar fi rău... să te gospodărești și tu ca toți oamenii? (S.-ALD.) [gospodar].
8. [DEX '96] GOSPODĂRI, gospodăresc, vb. IV. 1. Tranz., intranz. și refl. A conduce sau a face treburile unei gospodării, ale unei instituții, organizații etc. 2. Refl. și tranz. fact. A întemeia sau a face pe cineva să-și întemeieze o gospodărie (prin căsătorie); a (se) căpătui. – Din gospodar.
9. [DLRLC] GOSPODĂRI, gospodăresc, vb. IV. 1. Intranz. A conduce treburile casei, a îngriji de gospodărie. Acum avea bietul om de toate; dară ce să facă, că nu putea gospodări! Deci și-au propus să meargă-n lume să învețe minte. SBIERA, P. 234. ♦ A face treburile necesare într-o gospodărie. Penelopa rămase sus ca să gospodărească prin casă. BART, E. 84. 2. Tranz. A conduce, a administra o instituție (publică). Minunata noastră clasă muncitoare, condusă de partid, a dovedit că poate gospodări întreprinderile fără burghezie, împotriva burgheziei și mai bine decît burghezia. REZ. HOT. I 293. 3. Refl. A întemeia o gospodărie (căsătorindu-se); a se așeza, a se căpătui. Daniil le vorbea despre viața lui singuratecă, despre moșioara ce avea, despre hotărîrea lui de a se așeza și a se gospodări de-al binelea. SADOVEANU, M. 116. Să ne gospodărim, că avem de toate cîte ne-ar trebui la starea aceasta! SBIERA, P. 267.
10. [Șăineanu, ed. VI] gospodărì v. Mold. a conduce o casă.
11. [Scriban] 2) gospodărésc v. intr. (d. gospodar). Trăĭesc ca un gospodar, ca un om casnic. V. tr. Lucrez lucrurĭ de gospodărie. Fac gospodar, om cu casa luĭ: tata șĭ-a gospodărit băĭețiĭ.
12. [DOOM 3] gospodărește adv.
13. [DOOM 3] gospodăresc adj. m., f. gospodărească; pl. m. și f. gospodărești
14. [DOOM 3] gospodări (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gospodăresc, 3 sg. gospodărește, imperf. 1 gospodăream; conj. prez. 1 sg. să gospodăresc, 3 să gospodărească
15. [DOOM 2] gospodări (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gospodăresc, imperf. 3 sg. gospodărea; conj. prez. 3 să gospodărească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL