1. [MDA2] gociman sm [At: (a. 1694) IORGA, S. D. I, 281 / V: (înv) greci~, guc~[1], goțm~, gojm~ / Pl: ~i / E: săs Gottsmann] (Reg) Epitrop.
2. [CADE] GOCIMAN, ‡ GOTMAN sm. Trans. ⛪ Epitrop (la biserică) [germ. Gottsmann].
3. [MDA2] gojman sm vz gociman
4. [MDA2] goțman sm vz gociman
5. [MDA2] greciman sm vz gociman
6. [MDA2] guciman1 sm vz gociman
7. [CADE] GOȚMAN 👉 GOCIMAN.
8. [DER] gociman (-ni), s. m. – Administrator al bunurilor unei biserici. Germ. Gottsmann (DAR). Sec. XVIII, înv. S-a folosit numai în sud-estul Trans., și în vreunele locuri din Munt.
9. [Onomastic] GOCIMAN subst. sau goțman, gojman < germ. Gotsmann, ung. gócsmány (DLR) „epitrop al comunității ortodoxe sătești în Ardeal” (Sd XIII, la Index de lucruri), „ales de obște și ajutat de jurați” (Ard I 197), pe un act din 16 febr. 1805; funcția se zice „goțmănie” (Ard II 97, 271). 1. Gociman b. (Ard II 251); – din Bîrsa (Sd X); – ard., 1771 (Paș). 2. Goșman b. (Dm); -i s., mold. (Sd XXI); Goșmănești s. (Dm). 3. Goțman (L Pl 371). 4. „Uncheaș Gaspar goțman”, din Cîmpulung-Muscel (Sd I-II).
10. [DLRLV] GOCIMAN s. m. (Trans. SE) Epitrop. Gociman. TI (gl.). Etimologie: săs. Gottsmann.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL