Definiție și ce înseamnă goblin

1. [DEX '09] GOBLEN, goblenuri, s. n. Tapiserie, broderie sau țesătură artistică făcută din fire colorate, reprezentând o imagine plastică. – Din fr. [manufacture des] Gobelins (n. pr.).

2. [MDA2] goblen sn [At: DA ms / V: (iuz) ~belin / Pl: ~uri / E: fr (manufacture des) Gobelins] 1-3 Tapiserie, broderie sau țesătură artistică făcută din fire colorate, reprezentând o imagine plastică.

3. [DLRLC] GOBLEN, goblenuri, s. n. Țesătură artistică făcută din fire divers colorate, reprezentînd o imagine plastică. – Scris și: gobelin (CAMIL PETRESCU, T. I 381).

4. [DN] GOBLEN s.n. Covor sau cusătură artistică. [Var. goblin s.n. / < fr. gobelin < Gobelins – familie de vopsitori din Paris].

5. [MDN '00] GOBLEN s. n. tapiserie, broderie, țesătură artistică din fire colorate reprezentând o imagine plastică. (< fr. gobelin)

6. [MDA2] gobelin sn vz goblen

7. [CADE] * GOBELIN (pl. -inuri) sn. Covor artistic lucrat în fabrica Gobelins, din Paris.

8. [DN] GOBLIN s.n. v. goblen.

9. [Scriban] *gobelín n., pl. e și urĭ (de la T. Gobelin, inventatoru acestor covoare la 1500). Un fel de covor cu desemne artistice țesute din celebra fabrică situată la Paris și fundată în sec. XV de numițiĭ Gobelin (văpsitorĭ din Reims). Această fabrică a luat un mare avînt supt Ludovic XIV, a decăzut supt Revoluțiune, apoĭ ĭar s’a rîdicat supt Imperiŭ și are și azĭ un renume universal.

10. [DOOM 3] goblen (desp. go-blen) s. n., pl. goblenuri

11. [DOOM 2] goblen (go-blen) s. n., pl. goblenuri

12. [DE] GOBLÉN (< fr.) s. n. 1. Tapiserie, denumită astfel după produsele manufacturii Gobelins (Franța), preluată în 1662 de Colbert, care a transformat-o în manufactură regală. 2. Broderie executată într-un punct având aspectul tapiseriilor.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [MDA2] glăvățână sf [At: CANTEMIR, IST. 318 / V: (prin metateză) gălvățină, (înv) ~țină, […]
1. [DOOM 3] glăzuire (înlăturare a stratului superficial la încălțăminte) s. f., g.-d. art. glăzuirii […]
[DEX '98] SICĂ, sici, s. f. Plantă erbacee cu tulpina ramificată, cu frunze mari de […]
1. [DEX '09] GNAIS, gnaisuri, s. n. Rocă metamorfică compusă din cuarț, feldspat și mică. […]
1. [MDN '00] gnatograf s. n. Instrument medical pentru măsurarea forței mușchilor masticatori. (< fr. […]
1. [MDN '00] gnatoragie s. f. Hemoragie a mucoasei maxilarelor. < fr. gnathorragie 2. [DETS] […]
1. [MDN '00] GNATOSTAT s. n. aparat pentru diagnosticarea anomaliilor dentare și maxilare. (< fr. […]
[DE] GNATOSTOMÁTA ({s} gr. gnatos „falcă” + stoma „gură”) subst. Subîncrengătură de vertebrate acvatice și […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro