1. [DEX '09] GOARNĂ, goarne, s. f. Instrument muzical de suflat din alamă, folosit mai ales în armată; trompetă, trâmbiță. – Din rus. gorn.
2. [MDA2] goarnă sf [At: H X, 467 / V: (rar) gor~ / Pl: ~ne / E: rs горн] 1 Instrument muzical de suflat, din alamă, folosit mai ales în armată Si: trâmbiță, trompetă. 2 (Gmț; îlv) A da pe ~ A bea băuturi alcoolice.
3. [CADE] GOARNĂ (pl. -ne) 🎼 sf. Trompetă, trîmbiță (🖼 2420): a suna goarna; în liniștea serii se auzea goarna din foișorul pompierilor sunînd prelung stingerea (BR.-VN.), [rus. gornŭ].
4. [DLRLC] GOARNĂ, goarne, s. f. Trompetă, trîmbiță. Cînd porni glasul înalt de goarnă... soldații se aliniară. CAMILAR, N. I 205. Se aude rar, rar și cadențat, Goarna la o-nmormîntare militară de soldat. D. BOTEZ, P. O. 159. Goarna sună semnalul de alarmă. VLAHUȚĂ, O. AL. 157. A doua zi, dis-de-dimineață am auzit goarna, m-am îmbrăcat repede și m-am dus la companie. CARAGIALE, O. II 76.
5. [Șăineanu, ed. VI] goarnă f. trâmbiță militară. [Rus. GORNŬ (din fr. corne)].
6. [Scriban] goárnă (oa dift.) f., pl. e (rus. gorn, d. germ. horn, corn. V. fligorn și corn 2). Trompetă de infanterie.
7. [MDA2] gornă sf vz goarnă
8. [MDA2] oarnă[1] sf vz goarnă
9. [DOOM 3] goarnă s. f., g.-d. art. goarnei; pl. goarne
10. [DOOM 2] goarnă s. f., g.-d. art. goarnei; pl. goarne
11. [DER] goarnă (goarne), s. f. – Trîmbiță, trompetă. Rus. gorn (DAR). – Sec. XIX. – Der. gornist, s. m. (trompetist), din rus. gornist.
12. [DTM] goarnă v. corno signale.
13. [Argou] goarnă, goarne s. f. gură.
14. [Argou] a da pe goarnă / pe gură expr. (intl.) 1. a mărturisi / a-și recunoaște vina. 2. a denunța, a informa.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL