1. [DEX '09] GLUTEN s. n. Substanță proteică densă, vâscoasă, moale și elastică, prezentă în boabele și în făina cerealelor. – Din fr., lat. gluten.
2. [MDA2] gluten sn [At: GHICA, S. 522 / Pl: ? / E: lat gluten] (Chm) Substanță proteică prezentă în boabele și făina cerealelor.
3. [CADE] * GLUTEN sbst. 🔬 Materie organică azotată care formează partea cea mai nutritivă a făinii cerealelor și există mai ales în grîu: am ajuns a avea... un grîu mai frumos... mai bogat în ~ (I.-GH.) [fr.].
4. [DLRLC] GLUTEN s. n. sg. Substanță alcătuită dintr-un amestec elastic de proteine și care intră în compoziția grăunțelor de cereale. Făina se compune din amidon și gluten. ▭ Am ajuns a avea din an în an un grîu mai frumos, mai sănătos, mai greu, mai bogat în gluten și care dă tărîțe mai puține. GHICA, S. 552.
5. [DN] GLUTEN s.n. Amestec de proteine, obținut din făina cerealelor după îndepărtarea amidonului. [< fr. gluten].
6. [MDN '00] GLUTEN s. n. substanță proteică vâscoasă, moale și elastică, obținută din făina cerealelor după îndepărtarea amidonului. (< fr., lat. gluten)
7. [Șăineanu, ed. VI] gluten n. materie gelatinoasă ce lasă făina cerealelor desfăcută (prin spălare) de amidonul ce conținea.
8. [Scriban] *glúten n., pl. e și urĭ (lat. glúten, glútinis; fr. glu d. forma lat. glus, glutis. V. aglutinant). Cleĭ, o materie cleĭoasă care rămîne în făina cerealelor după ce s’a scos amidonu și care constitue o substanță alimentară.
9. [DOOM 3] gluten s. n.
10. [DOOM 2] gluten s. n.
11. [DE] GLUTÉN (< fr.; {s} lat. gluten „clei, substanță vâscoasă”) s. n. Masă proteică complexă, moale, elastică, vâscoasă și cenușie, care se găsește în boabele de cereale, mai ales de grâu, formată în principal dintr-un amestec de gliadină și glutenină. G. determină proprietățile de panificație ale făinii, dând porozitate pâinii.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL