1. [DEX '09] GLOTAȘ, glotași, s. m. (În Evul Mediu în Țările Române) Soldat pedestraș care făcea partea dintr-o gloată (3). – Gloată + suf. -aș.
2. [MDA2] glotaș sm [At: (a. 1814) URICARIUL II, 182/15 / V: ~odaș / Pl: ~i / E: gloată + -aș] 1 (Înv) Soldat din corpul unei gloate (7). 2 (Înv; lpl) Copiii unei familii.
3. [CADE] GLOTAȘ sm. 🎖️ Soldat care facea parte din gloată; milițian: trebui să dea drumul ~ilor pentru două săptămîni (VLAH.).
4. [DEX '96] GLOTAȘ, glotași, s. m. Soldat pedestraș care făcea parte dintr-o gloată (3). – Gloată + suf. -aș.
5. [DLRLC] GLOTAȘ, glotași, s. m. (În trecut) Soldat care făcea parte din gloată (2); ostaș din rezervele armatei, din contingentele vechi. Sînt înșirați pe două rînduri toți ostașii batalionului, iar în coada acestora se găsesc, în opinci și în ițari, cu traistele pe după gît, glotașii. PAS, L. I 289.
6. [Scriban] glotáș m. (d. gloată). Care face parte din gloatele armateĭ.
7. [MDA2] glodaș2 sm vz glotaș
8. [DOOM 3] glotaș (înv.) s. m., pl. glotași
9. [DOOM 2] glotaș (înv.) s. m., pl. glotași
10. [DRAM 2021] glotáș, glotași, s.m. (arh.) (în Evul Mediu) Soldat din corpul unei gloate: „…însă învățătorul Vasile Bercan e dus la serviciu militar, ca glotaș, la trupa 38” (Câmpeanu, 2016: 232). – Din gloată + suf. -aș (DEX, MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL