1. [MDA2] glosologie sf [At: DA ms / Pl: ~ii / E: fr glossologie, it glossologia] 1 Cunoaștere a termenilor speciali ai unei științe. 2 (Med) Studiul afecțiunilor limbii.
2. [CADE] * GLOSOLOGIE sf. 🩺 Partea medicinei care tratează despre limbă [fr.].
3. [DN] GLOSOLOGIE s.f. Parte a medicinii care studiază limba și afecțiunile ei. [Gen. -iei. / < fr. glossologie, cf. gr. glossa – limbă, logos – studiu].
4. [MDN '00] GLOSOLOGIE s. f. 1. parte a medicinei care studiază limba și afecțiunile ei. 2. totalitatea termenilor tehnici dintr-o disciplină. (< fr. glossologie)
5. [Scriban] *glosologíe și gloto- f. (d. vgr. glôssa și glôtta, limbă, și -logie). Studiu boalelor limbiĭ. Linghistică. Ca adj. -lógic.
6. [DOOM 3] glosologie (med.) s. f., art. glosologia, g.-d. glosologii, art. glosologiei
7. [DOOM 2] glosologie (med.) s. f., art. glosologia, g.-d. glosologii, art. glosologiei
8. [DETS] GLOSO- „limbă, vorbire”. ◊ gr. glossa „limbă” > fr. glosso-, germ. id., engl. id., it. id. > rom. gloso-. □ ~cel (v. -cel2), s. n., hernie a limbii; ~dinamometru (v. dinamo-, v. -metru1), s. n., aparat pentru măsurarea forței contractile a mușchilor limbii; ~fil (v. -fil2), adj., cu frunze în formă de limbă; ~fobie (v. -fobie), s. f., teamă patologică de a vorbi; ~grafie (v. -grafie), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul gloselor; ~id (v. -id), adj., în formă de limbă; ~lalie (v. -lalie), s. f., vorbire neinteligibilă formată din silabe și cuvinte fără sens, întîlnită la unii alienați; ~liză (v. -liză), s. f., paralizie a limbii; ~logie (v. -logie1), s. f., 1. Disciplină medicală care studiază fiziologia și patologia limbii. 2. Totalitatea termenilor tehnici dintr-o disciplină; ~manie (v. -manie), s. f., 1. Tulburare obsesivă constînd în preocuparea permanentă a unor bolnavi de a-și autoexamina limba. 2. Sindrom întîlnit la unii alienați mintali, constînd în introducerea continuă de termeni inventați și de jocuri verbale în vorbire, făcînd-o ininteligibilă; ~patie (v. -patie), s. f., nume generic pentru bolile limbii; ~plastie (v. -plastie), s. f., operație chirurgicală de refacere a limbii diforme sau distruse; ~plegie (v. -plegie), s. f., paralizie a limbii; ~pteris (v. -pteris), s. m., gen de ferigă fosilă din ordinul filicalelor, caracteristică pentru flora permiană, avînd frunze mari ligulate sau lanceolate; ~ptoză (v. -ptoză), s. f., cădere patologică a limbii în faringe; ~rafie (v. -rafie), s. f., sutură a limbii; ~tomie (v. -tomie), s. f., amputație chirurgicală a limbii.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL