1. [DEX '09] GLORIFICARE, glorificări, s. f. Acțiunea de a glorifica și rezultatul ei; preamărire, slăvire. – V. glorifica.
2. [MDA2] glorificare sf [At: MAIORESCU, CR. II, 186 / Pl: ~cări / E: glorifica] (Liv) Slăvire a cuiva sau a ceva Si: preamărire.
3. [DEX '96] GLORIFICARE, glorificări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a glorifica și rezultatul ei; preamărire, slăvire. – V. glorifica.
4. [DLRLC] GLORIFICARE, glorificări, s. f. Acțiunea de a glorifica și rezultatul ei; preamărire, proslăvire, slăvire. Cîte lacrimi s-or fi scurs pe luciul acestor pietre podoaba operei atîtor mii de necunoscuți care lucrau pentru glorificarea oarbei vanități a unui potentat tiran. BART, S. M. 23.
5. [DN] GLORIFICARE s.f. Acțiunea de a glorifica și rezultatul ei; preamărire. V. beatificare. [< glorifica].
6. [DEX '09] GLORIFICA, glorific, vb. I. Tranz. A preamări, a slăvi. – Din fr. glorifier, lat. glorificare.
7. [MDA2] glorifica vt [At: MAIORESCU, CR. II, 186 / Pzi: ~rific / E: fr glorifier, lat glorificare] (Liv) A slăvi pe cineva sau ceva Si: a preamări.
8. [CADE] * GLORIFICA (-fic) I. vb. tr. A slăvi, a proslăvi, a preamări, a ridica în slavă, a proclama glorios. II. vb. refl. A se făli cu ceva, a fi mîndru de ceva: națiunile trăesc și se glorifică prin oamenii ce au produs (I.-GH.) [lat.].
9. [DEX '96] GLORIFICA, glorific, vb. I. Tranz. (Livr.) A preamări, a slăvi. – Din fr. glorifier, lat. glorificare.
10. [DLRLC] GLORIFICA, glorific, vb. I. Tranz. A preamări, a slăvi, a proslăvi. ◊ Refl. pas. Fiți patrioți și modești ca Alexandrescu, și cînd voiți să știți cum se glorifică faptele cele mari, citiți Odele și Elegiile lui. GHICA, S. A. 135.
11. [DN] GLORIFICA vb. I. tr. A onora, a preamări, a preaslăvi. [P.i. glorific, 3,6 -că. / < lat., it. glorificare, cf. fr. glorifier].
12. [MDN '00] GLORIFICA vb. tr. a onora, a preamări, a preaslăvi. (< fr. glorifier, lat. glorificare)
13. [Șăineanu, ed. VI] glorificà v. 1. a slăvi, a preamări: a glorifica pe Dumnezeu; 2. a se făli cu ceva.
14. [Scriban] *glorífic, a -á v. tr. (lat. glorifico, -áre, d. gloria, glorie, și fácere, a face). Onorez, preamăresc, laud, slăvesc: a-l glorifica pe Dumnezeŭ. V. refl. Mă laud, mă fălesc, mă mîndresc: înțeleptu nu se glorifică cu nimica.
15. [DOOM 3] glorificare s. f., g.-d. art. glorificării; pl. glorificări
16. [DOOM 2] glorificare s. f., g.-d. art. glorificării; pl. glorificări
17. [DOOM 3] glorifica (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. glorific, 2 sg. glorifici, 3 glorifică; conj. prez. 1 sg. să glorific, 3 să glorifice
18. [DOOM 2] glorifica (a ~) vb., ind. prez. 3 glorifică
19. [MDO] glorifica (ind. prez. 3 sg. și pl. glorifică)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL