1. [DEX '09] GLODĂRIE s. f. (Pop.) Noroi mare; loc, drum etc. noroios sau gloduros; glodăraie. – Glod + suf. -ărie.
2. [MDA2] glodărie sf [At: HOGAȘ, DR. II, 121 / Pl: ~ii / E: glod + -ărie] (Reg) 1 Cantitate mare de noroi Si: (înv) glodiște. 2 Loc acoperit cu noroi. 3 Teren plin de neregularități.
3. [DLRLC] GLODĂRIE, glodării, s. f. (Regional) 1. Noroi mare. Ploua strașnic și era o glodărie pîn’la genunchi. HOGAȘ, DR. II 121. 2. Loc noroios, gloduros. Ce-i aștepta pe ei acasă, în glodăriile satului? CAMILAR, N. II 327.
4. [DLRM] GLODĂRIE, glodării, s. f. (Reg.) Noroi mare. ♦ Loc noroios, gloduros. – Din glod + suf. -ărie.
5. [Scriban] glodăríe f. Est. Mare glod, mare noroĭ. – Și -ăráĭe.
6. [DOOM 3] glodărie (pop.) s. f., art. glodăria, g.-d. glodării, art. glodăriei
7. [DOOM 2] glodărie (pop.) s. f., art. glodăria, g.-d. glodării, art. glodăriei
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL