1. [DEX '09] GLOABĂ, gloabe, s. f. 1. Cal slab, prăpădit (și bătrân); mârțoagă. 2. Amendă care se aplica cuiva ca urmare a săvârșirii unor delicte sau crime. ♦ Taxă care se plătea în trecut în scopul interzicerii redeschiderii unui proces. – Din sl. globa.
2. [MDA2] gloabă sf [At: PRAV. MOLD. 93/2 / Pl: ~be / E: vsl глоƃа] 1 (Înv) Amendă care se aplică cuiva ca urmare a săvârșirii unor delicte sau crime. 2 (Înv) Taxă care se plătea în trecut în scopul interzicerii redeschiderii unui proces. 3 (Înv; îe) Obor de ~ Loc în care se închid vitele găsite pe proprietatea altcuiva. 4 Cal slab, bătrân Si: mârțoagă, talan.
3. [CADE] GLOABĂ (pl. -be) sf. 1 Pedeapsă în bani, armendă, despăgubire: voia să-i ducă la oborul de ~ vitele prinse în holdele ei (BR.-VN.); tata a dat gloaba pentru mine (CRG.) ¶ 2 🐕 Mîrțoagă, cal slab, prăpădit (în vechime, fiind obiceiul de a se plăti amenda și în cai, cel amendat dădea calul cel mai prăpădit din cîți avea): nu știi ce greu drum și ce ~ de cal am avut (CAR.) [vsl.].
4. [DLRLC] GLOABĂ, gloabe, s. f. 1. (Uneori determinat prin «de cal») Cal slab, prăpădit; mîrțoagă. Tîrgușoarele și satele sărace l-au primit pline de entuziasm... Spectacolele le da în aer liber, neanunțat cu afișe, alături de gloaba și căruța lui. SAHIA, N. 67. Vînători de dropii... mînînd în pas alene gloabele lor de călușei, au dat roată, ore, zile și luni întregi, împrejurul falnicilor dropioi. ODOBESCU, S. III 14. 2. (Învechit) Despăgubire sau pedeapsă în bani; amendă. Popa dă aldămașul, popa plătește gloaba, strigau toți. HOGAȘ, H. 34. Tata a dat gloabă pentru mine. CREANGĂ, A. 50. ♦ Bir. Socotiră că este mai isteț să-și piardă urma în codri doar-doar vor izbuti să scape de gloaba turcului. GALACTION, O. I 280.
5. [Șăineanu, ed. VI] gloabă f. 1. amendă: tata a dat gloabă pentru mine CR.; 2 cal prost, mârțoagă: mânând în pas alene gloabele lor de călușei OD. [Slav. GLOBA, amendă; sensul 2 provine de acolo că amenzile în vechime se plătiau în bani sau cu vite, cai: dela cal de amendă la cal prost nu-i decât un pas].
6. [Scriban] gloábă (oa dift.) f., pl. e (vsl. globa, amendă, globĭnikŭ, globnic, d. glava, cap; sîrb. globa, amendă, globitĭ, a amenda; rus. pogolóvščina, recrutare obligatorie p. fie-care. V. glavă). Vechĭ. Amendă: a da, a plăti gloabă. Azĭ. Cal prost, mîrțoagă, drîglă (după facultatea de a plăti amenda și în vite, care, în acest caz, eraŭ proaste).
7. [DOOM 3] gloabă (taxă; cal slab) s. f., g.-d. art. gloabei; pl. gloabe
8. [DOOM 2] gloabă (taxă, cal slab) s. f., g.-d. art. gloabei; pl. gloabe
9. [DER] gloabă (gloabe), s. f. – 1. Amendă. – 2. Mîrțoagă. – Megl. gloabă. Sl. (bg., sb.) globa „pedeapsă” (Miklosich, Lexicon, 129; Meyer 140; Berneker 305), cf. alb. gjobë, ngr. γλάμπα. Sensul 2 se explică desigur prin obiceiul de a plăti amenzile în natură, fapt pentru care se alegeau caii cei mai proști, cf. pui de bodaproste. – Der. globi, vb. (a pune amendă, a pedepsi); globnic, s. m. (înv., persoană care strîngea amenzile), din sl. globĭnikŭ.
10. [Argou] gloabă, gloabe s. f. 1. (în sport) sportiv ineficient din cauza vârstei înaintate. 2. individ decrepit. 3. prostituată trecută.
11. [DRAM 2021] gloábă, gloabe, s.f. 1. Taxă, amendă: „Pop Nan din Giulești neci după admonițiune n-a plătit gloabele” (Mihaly, 1900: 463; dipl. 192). 2. Despăgubire: „Am trăit numa cu gloabă și cu năcazuri” (Papahagi, 1925: 325). 3. Mârțoagă, cal slab: „C-am rămas cu cele gloabe, / Cu oile cele șchioape” (Fochi, 1964: 563). – Din sl. globa „pedeapsă” (Scriban, DEX, MDA).
12. [DRAM 2015] gloabă, gloabe, s.f. – 1. Taxă, amendă (Țiplea, 1906). 2. Despăgubire (Papahagi, 1925): „Am trăit numa cu gloabă și cu năcazuri” (Papahagi, 1925: 325). 3. Mârțoagă, cal slab: „C-am rămas cu cele gloabe, / Cu oile cele șchioape” (Fochi, 1964: 563). – Din sl. globa „pedeapsă” (Scriban, Șăineanu; Miklosich, Berneker, cf. DER; DEX, MDA).
13. [DRAM] gloabă, -e, s.f. – 1. Taxă, amendă (Țiplea 1906). 2. Despăgubire (Papahagi 1925): „Am trăit numa cu gloabă și cu năcazuri” (Papahagi 1925: 325). 3. Mârțoagă, cal slab: „C-am rămas cu cele gloabe, / Cu oile cele șchioape” (Fochi 1964: 563). – Din sl. globa „pedeapsă” (Miklosich cf. DER).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL