1. [DEX '09] GLEZNĂ, glezne, s. f. 1. Parte a membrului inferior care cuprinde porțiunea articulației tibiei cu tarsul. ♦ Proeminență osoasă formată în această regiune. ♦ Parte mai subțire a gambei, situată deasupra articulației tibiei cu tarsul. 2. Parte a piciorului unor animale cuprinsă între fluier și chișiță. – Din sl. glezinŭ, glezna.
2. [MDA2] gleznă sf [At: URECHE, L. I, 118/30 / V: ~snă, ~eaz-~ / Pl: ~ne, (îrg) ~ni / E: vsl глєзынъ] 1 Parte a membrului inferior care cuprinde porțiunea articulației tibiei cu tarsul. 2 Proeminență osoasă formată în regiunea articulației tibiei cu tarsul. 3 Parte mai subțire a gambei situată deasupra articulației tibiei cu tarsul. 4 Parte a membrelor unor animale cuprinsă între fluier și chișiță. 5 (Îvp; îe) A face (ceva) din călcâie până la ~ne A munci mult, dar fără spor. 6 (Pop; îlav) Până la ~ (sau în ~ne) Foarte puțin. 7 (Reg) Încheietura mâinii. 8 (Reg; pex) Antebraț.
3. [CADE] GLEZNĂ (pl. -ne) sf. 🫀 1 Osul articulațiunii de jos a piciorului, ieșit afară, de-o parte și de-alta, ca un nod (🖼 2410): înfășură tot piciorul de la degete pînă subt toată glezna (N.-COST.); muinduși gleznele în valuri, străbătea matca șerpuită a Otăsăului (ODOB.), ¶ 2 🐕 Partea piciorului animalelor mai jos de fluier; la cal: partea rotundă a piciorului, între fluier și chișiță (🖼 2411) [vsl. glezĭnĭ].
4. [DLRLC] GLEZNĂ, glezne, s. f. Partea piciorului formată de oasele ieșite în afară ale încheieturii de jos; încheietura de jos a piciorului; p. ext. partea mai subțire a piciorului deasupra încheieturii de jos. Mi-am lepădat ghetele; mi-am suflecat pînă la genunchi pantalonii. Apa nu părea mai afundă decît pînă la glezne. SADOVEANU, N. F. 59. Se-nalță proptindu-se-n coate Și-a calului glezn-o cuprinde. COȘBUC, P. II 31. Baba-l apucă de mijloc, se lungi răpezindu-se cu el pînă-n nori, apoi îl izbi de pămînt și-l băgă în țărînă pînă-n glezne. EMINESCU, N. 10.
5. [Șăineanu, ed. VI] gleznă f. articulațiune proeminentă la partea de jos a piciorului, aproape de talpă. [Slav. GLEZĬNĬ].
6. [Scriban] gléznă f., pl. e (vsl. glezĭnŭ, apoĭ glezno, bg. glezna, a. î.; rus. glëzna). Osu care ĭese în relief în partea de jos a picĭoruluĭ deasupra călcîĭuluĭ.
7. [MDA2] gleaznă sf vz gleznă
8. [MDA2] glesnă sf vz gleznă
9. [DOOM 3] gleznă s. f., g.-d. art. gleznei; pl. glezne (și: joc de ~)
10. [DOOM 2] gleznă s. f., g.-d. art. gleznei; pl. glezne
11. [MDO] gleznă
12. [IVO-III] glesnă.
13. [DER] gleznă (glezne), s. f. – Parte a piciorului care cuprinde articulația tibiei cu tarsul. – Mr. gleznă. Sl. glezĭnŭ (Miklosich, Lexicon, 129; Cihac, II, 121; Conev 89; Iordan, Dift., 258), cf. sb., cr. gležanĭ, slov. gležen, pol. glozna, rus. glezna. Cuvînt comun (ALR, I, 59).
14. [Argou] a lua din gleznă expr. (intl.) a înjunghia brusc / pe neașteptate, cu o mișcare scurtă, din încheietura mâinii
15. [Argou] ciocu’ mic și jocul de glezne expr. (mil.) executați ordinul fără comentarii!
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL