1. [Șăineanu, ed. VI] glăvoc n. V. sglăvoc.
2. [Scriban] glăvóc, -ócĭ, V. zglăvoc.
3. [Scriban] glăvóc, V. zglăvoc.
4. [Șăineanu, ed. VI] sglăvoc m. 1. Bot. ghioc; 2. pește cu aripioare scurte și cu capul mare, trăiește prin apele din regiunea muntoasă (Cottus gobio). [Și glăvoc = bulg. GLAVOČ: tras din glavă, căpățână, pește cu capul mare].
5. [Scriban] zglăvoácă și -oágă f., pl. e (din zglăvoc. Cp. cu chefal). La munte. Un pește cu trupu mic și capu mare (lophius). – Dicț. daŭ și forma glăvoc și glăvocĭ (sîrb. glávoc, grindel; bg. glavoč, obleț). – Și zl-. V. moacă 1 și guvid.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL