1. [MDA2] glăvățână sf [At: CANTEMIR, IST. 318 / V: (prin metateză) gălvățină, (înv) ~țină, galvatină / Pl: ~ne / E: bg главетинα] (Înv) 1 Cap de animal Si: glavă. 2 (Îf glăvățină) Greutate rotundă și mobilă a cântarului care indică măsura.
2. [MDA2] galvatină sf vz glăvățână
3. [MDA2] gălvățină sf vz glăvățână
4. [MDA2] gălvățină sf vz glăvățână
5. [MDA2] glăvățină sf vz glăvățână
6. [CADE] GLĂVĂȚÎNĂ (pl. -ni) sf. Căpățînă: trase buzduganul și-i rătează glăvățîna (FLOR.), [bg. glavetina + căpățînă].
7. [Scriban] glăvățînă f., pl. ĭ (d. glavă cu term. din căpățînă; bg. glavetina). Rar. Căpățînă. Boamba balanțeĭ (Cant.).
8. [DER] GLĂVĂȚÎNĂ, glăvățîni, s. f. Persoană încăpățînată. (din glavă, prin încrucișare cu căpățînă; cf. bg. glavetina)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL