Definiție și ce înseamnă glandă

1. [DEX '09] GLANDĂ, glande, s. f. Organ anatomic în formă de tub care produce o secreție, conducând-o în exteriorul organismului, în sânge, în limfă etc. – Din fr. glande.

2. [MDA2] glandă sf [At: BOGZA, C. O. 123 / Pl: ~de / E: fr glande] Organ anatomic în formă de tub care produce o secreție, conducând-o în exteriorul organismului, în sânge, în limfă etc.

3. [CADE] * GLANDĂ (pl. -de) sf. 🫀 1 Ori-ce organ al corpului animalelor care secretează anumite sucuri; scuipatul e produs de ~ele salivare (🖼 2407); lacrămile, de ~ele lacrimale ¶ 2 🩺 Gîlcă, umflătură ce se formează pe o parte a trupului [fr.].

4. [DLRLC] GLANDĂ, glande, s. f. (Anat.) Organ de origine epitelială, avînd funcția de a produce o secreție. Glandă sudoripară. ▭ În lungul galeriei de piatră, canalele subțiri care au fost rupte de dinamită, continuă să secreteze încă, asemeni unor glande. BOGZA, C. O. 123. Agentul contagios este un microb special, aflat în... glandele salivare și în substanța cerebro-spinală a animalului. BART, S. M. 109. ◊ Glandă cu secreție internă sau glandă endocrină v. endocrin.

5. [DN] GLANDĂ s.f. Organ (de origine epitelială) care produce o anumită secreție. [< fr. glande].

6. [MDN '00] GLANDĂ s. f. (anat.) organ (epitelial) care produce o anumită secreție. (< fr. glande)

7. [Șăineanu, ed. VI] glandă f. 1. organ spongios destinat a secreta unele lichide: glande salivare, lacrimale; 2. umflătură în vreo parte a corpului.

8. [Scriban] *glándă f., pl. e (fr. glande, d. lat. glans, glandis. V. ghindă). Ghindă. Anat. Organ spongios destinat să secreteze unele lichide: glandele salivare, lacrimale. Med. Unflătură, bolfă în vre-o parte a corpuluĭ.

9. [DOOM 3] glandă s. f., g.-d. art. glandei; pl. glande

10. [DOOM 2] glandă s. f., g.-d. art. glandei; pl. glande

11. [DE] GLÁNDĂ (< fr.) s. f. (ANAT., FIZIOL.) Organ secretor în formă de tub (g. sudoripare, g. stomacale) sau de acin (g. sebacee, g. mamare). Produșii de secreție ai g. se elimină prin canale secretorii (g. exocrine, g. salivare, g. intestinale), direct în sânge (g. endocrine sau interne: tiroida, paratiroida, suprarenala) sau pe ambele căi (g. mixte: ficatul, pancreasul, ovarul). Secrețiile g. intervin în toate funcțiunile organismului, lipsa sau hiperfuncțiunea lor determină de obicei apariția stărilor patologice. ◊ (BOT.) Glande nectarifere = nectarii.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '98] MEIȘOR, meișori, s. m. Numele a trei plante erbacee din familia gramineelor: […]
1. [MDA2] sanguinarie sf [At: DN4 / Pl: ~ii / E: lat sanguinaria, fr sanguinaire] […]
1. [DFL] Broughtonia sanguinea R. Br. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori roșii-purpur, labei în interior […]
1. [DFL] Calothamnus sanguineus R. Br. Specie care înflorește vara. Flori roșii-închis, 4 sepale, 4 […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
1. [MDA2] sorbestrea sf [At: GRECESCU, FL. 197 / V: (reg) soarbestre (A: nct) / […]
1. [DEX '09] SANGULIE, sangulii, s. f. (Înv. și pop.) Țesătură foarte fină (de mătase); […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro