1. [MDA2] glajă sf [At: (a. 1804) IORGA, S. D. XII, 156 / V: ~age[1], ~je / Pl: ~je / E: ger Glas] (Trs; Mol) 1 Geam. 2 Vas de sticlă Cf șip, butelie, garafă, flacon. 3 Sticlă de lampă.
2. [CADE] ❍ GLAJĂ (pl. glăji) sf. Olten. Mold. Bucov. Trans. 🏺 Sticlă (materialul și vasul): cînd era cu glaja ’n mînă, de închina celui ce l-a cinstit cu ea (RET.) [germ. Glas].
3. [DLRLC] GLAJĂ, glăji, s. f. (Transilv., Mold.) Sticlă, butelie. Dă glaja de pe poliță... și toarnă rachiu. SADOVEANU, V. F. 155. Poți vedea Palatele de glajă pe-un munte de mărgea. COȘBUC, P. II 196. Merge el însuși la crîșmăreasa cu trei glăji. RETEGANUL, P. I 87.
4. [DLRM] GLAJĂ, glăji, s. f. (Reg.) Sticlă. – Germ. Glas.
5. [Șăineanu, ed. VI] glajă f. Tr. sticlă. [Nemț. GLAS, după rostirea săsească].
6. [Scriban] glájă f., pl. glăjĭ (germ. glas, după pron. săsească). Trans. Sticlă. Garafă.
7. [MDA2] glage sf vz glajă
8. [MDA2] glaje sf vz glajă
9. [CADE] ❍ GLĂJIȚĂ, GLĂJUȚĂ (pl. -țe) sf. Bucov. Trans. 🏺 dim. GLAJĂ: O ~ de vin ars. Ca s’o tragem pe sub nas (VOR.); se deprinse cu glăjuța și cu tăbacul (RET.).
10. [DOOM 3] glajă (reg.) s. f., art. glaja, g.-d. art. glăjii; pl. glăji
11. [DOOM 2] glajă (reg.) s. f., art. glaja, g.-d. art. glăjii; pl. glăji
12. [DER] glaje (-ăji), s. f. – 1. Sticlă, geam. – 2. Sticlă, recipient. Germ. Glas, săs. glôez (Borcea 190). Se folosește numai în Trans., și, cu sensul 2, în Arg. – Der. glăjer, s. m. (persoană care fabrică sau vinde geamuri); glăjerie, s. f. (sticlărie).
13. [Argou] glajă, glăji s. f. (intl.) sticlă de vin
14. [DLRLV] GLAJĂ s. f. (Trans. SV) Sticlă. Gláje. Vitrum. MȘE, 81r. Etimologie: germ. Glas.
15. [DRAM 2021] glájă¹, glaje, s.f. (reg.) 1. Sticlă, recipient. 2. Sticlă de lampă. – Din germ. Glas „sticlă, geam”, după pronunția săsească (DLRM, DER, MDA).
16. [DRAM 2021] glájă², glaje, s.f. (reg.) Cureaua cu care se leagă cele două părți mobile ale îmblăciului; „glaje de-mblăciu” (Mara). – Din oglajă.
17. [DRAM 2015] glajă2, glaje, s.f. – (reg.) Cureaua cu care se leagă cele două părți mobile ale îmblăciului; „glaje de-mblăciu” (Mara). – Din oglajă (< sl. oglavŭ „cap, căpătâi”).
18. [DRAM 2015] glajă1, glaje, s.f. – (reg.) 1. Sticlă, recipient (Memoria, 2001). 2. Sticlă de lampă. – Din germ. Glas „sticlă, geam”, după pronunția săsească (Scriban, Șăineanu, DLRM, DER, MDA).
19. [DRAM] glajă2, -e, s.f. – Cureaua cu care se leagă cele două părți mobile ale îmblăciului. „Glaje de-mblăciu” (Mara). – Din oglajă (< sl. oglavu „cap, căpătâi”).
20. [DRAM] glajă1, -e, s.f. – Sticlă, recipient (Memoria 2001). Sticlă de lampă. – Din germ. Glas „sticlă” (DER).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL