1. [MDA2] giumbușlâc sn vz giumbușluc
2. [DEX '09] GIUMBUȘLUC, giumbușlucuri, s. n. Faptă, atitudine, vorbă care înveselește, distrează; caraghioslâc, ghidușie, giumbuș; (peior.) glumă de prost gust. – Din tc. cümbüșlük.
3. [MDA2] gimbișlâc sn vz giumbușluc
4. [MDA2] giumbușluc sn [At: ANGHEL-IOSIF, C. L. 192 / V: gimbișlâc, ~lâc / Pl: ~uri / E: giumbuș + -luc] 1 Faptă, vorbă, atitudine care înveselește Si: caraghioslâc, ghidușie, (iuz) giumbuș. 2 Grație. 3 (Prt) Glumă de prost gust.
5. [DLRLC] GIUMBUȘLUC, giumbușlucuri, s. n. Caraghioslîc, ghidușie. Actorii se distrează și distrează și publicul cu mici giumbușlucuri. CONTEMPORANUL, S. II, 1950, nr. 180, 6/3. Nesăratele lui giumbușlucuri... îi scoseseră faima de băiat deștept. M. I. CARAGIALE, C. 15. Amfitrita, stînd culcată pe marginea mării, pe nisipul cald, visa, privind fața apei care se ridica și cădea săltată de tumbele și giumbușlucurile delfinilor, și, ca o femeie ce era, se ridică pe un cot ca să-i vadă. ANGHEL-IOSIF, C. L. 192.
6. [Scriban] gĭumbușlîc n., pl. urĭ (d. gĭumbuș). Gĭumbuș.
7. [DOOM 3] giumbușluc (desp. gium-) s. n., pl. giumbușlucuri
8. [DOOM 2] giumbușluc (gium-) s. n., pl. giumbușlucuri
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL