1. [MDA2] giugiulire sf [At: DA ms / V : gug~, gugu~ / Pl: ~ri / E: giugiuli] 1 Mângâiere. 2 Gudurare. 3 Împerechere.
2. [DEX '09] GIUGIULI, giugiulesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Fam.) A (se) dezmierda, a (se) mângâia. [Var.: gugiuli vb. IV] – Et. nec.
3. [DEX '09] GUGIULI vb. IV v. giugiuli.
4. [MDA2] giugiuli [At: GORJAN, H. IV, 74/13 / V: gug~, gugu~ / Pzi: ~lesc / E: ns cf gingirliu, giugiuc] 1-2 vtr (D. oameni) A dezmierda pe cineva cu vorbe drăgăstoase și a-l mângâia. 3 vr (D. câini) A se gudura. 4 vr (D. păsări) A se împerechea.
5. [MDA2] gugiuli v vz giugiuli
6. [MDA2] gugiulire sf vz giugiulire
7. [MDA2] guguli1 v vz giugiuli
8. [MDA2] gugulire1 sf vz giugiulire
9. [MDA2] guli v vz giugiuli
10. [MDA2] gulire sf vz giugiulire
11. [CADE] GIUGIULI (-ulesc) vb. tr. și refl. 1 A (se) desmierda cu vorbe și cu gesturi dragăstoase: se va aprinde de dragoste pentru tine, încît nu va ști... cum să te giugiulească (ISP.); nevastă-sa... mi-l giugiulește și mi-l dragostește (RET.) ¶ 2 A se drăgosti (despre păsări): printre crăcile lui întinse se giugiuleau pasărelele (ISP.); Deasupra noastră două presuri Pe-o ramură se giugilesc (VLAH.).
12. [DEX '96] GUGIULI vb. IV. V. giugiuli.
13. [DLRLC] GIUGIULI, giugiulesc, vb. IV. Tranz. A dezmierda, a mîngîia, a alinta. Dorul lui e mare domn; Seara cînd îi vine somn Trebuie să i-l adorm, Dimineața să-l trezesc, Peste zi să-l giugiulesc! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 126. ♦ Refl. A se drăgosti. ◊ Fig. (Despre păsări) Un stol de porumbițe albe ca zăpada se giugiuleau și se jucau. RUSSO, O. 163. – Variantă: gugiuli (EMINESCU, O. I 43) vb. IV.
14. [Șăineanu, ed. VI] giugiulì v. a răsfățà: se giugiuliră ca niște porumbei ISP. [Termen aparținând primitiv graiului copiilor (v. gigea)].
15. [Șăineanu, ed. VI] gugulì v. Mold. V. cocolì.
16. [Scriban] cocolésc v. tr. (răd. coco- din cocoloș, cocoașă, rudă cu ngr. kukulóno, cocolesc, și cu ung. göngyölnîi, a învălătuci. Cp. cu goangăne). Încotoșmănez. Fig. Îngrijesc prea mult: copiiĭ cocolițĭ ĭese slabĭ. L-a cocolit bine, l-a prins (după multă pîndă), l-a aranjat. – Și corcolesc, corconesc (VR. 1925, 5, 279), gogolesc. În Olt. gugulesc, în Buc. gogulesc.
17. [Scriban] gĭugĭulésc v. tr. (ung. gyögéltetni, a gĭugĭuli, d. gyönge, gingaș. V. gingaș). Răsfăț, alint, dezmerd, mîngîĭ cu mîna. – Și gĭungĭunesc, ghĭonghĭonesc și ghĭunghĭunesc.
18. [Scriban] gugulésc, V. cocolesc.
19. [DOOM 3] giugiuli (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. giugiulesc, 3 sg. giugiulește, imperf. 1 giugiuleam; conj. prez. 1 sg. să giugiulesc, 3 să giugiulească
20. [DOOM 2] giugiuli (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. giugiulesc, imperf. 3 sg. giugiulea; conj. prez. 3 să giugiulească
21. [Argou] giugiuli, giugiulesc I. v. t. a mângâia, a dezmierda II. v. r. a se mângâia, a se dezmierda (reciproc)
22. [DAR] guguli, gugulesc, vb. IV (reg.) 1. (despre copii) a răsfăța, a râzgâi. 2. (refl.) a se așeza pe vine ghemotoc; a se ciuci.
23. [DRAM 2021] giugiulí, giugiulesc, v.t.r. A (se) dezmierda, a (se) mângâia. – Et. nec. (MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL