1. [DEX '09] GĂRGĂRIȚĂ, gărgărițe, s. f. Nume dat mai multor insecte coleoptere, de obicei mici, cu corpul sferic sau oval, care atacă unele plante cultivate. [Acc. și: gărgăriță] – Cf. sb. grgarica.
2. [MDA2] gărgăriță sf [At: ANON. CAR. / V: gâr~, ~ăli~, gârgăli~, găl~ / A și: ~riță / Pl: ~țe / E: nct] (Ent) 1 Gândac mic din ordinul coleopterelor, roșiatic-cenușiu, dăunător alimentelor. 2 Viermi de porumb și de alte cereale, din care ies gărgărițe (1) Cf călugăriță. 3 (Îs) ~ de mazăre (sau de bob, de grâu, de negară) Măzărar. 4 (Rar; îs) ~ de bucate Molie de bucate. 5 (Rar; îs) ~ albă Larva fluturașului numit „molie de pâine”. 6 (Șîs ~ măgărească) Buburuză.
3. [CADE] GĂRGĂRIȚĂ (pl. -țe) sf. 🐙 Mic gîndac cafeniu, lung de 3-4 milimetri, care și depune ouăle în boabele de grîu, de mazăre, de bob, etc., unde se desvoltă viermele, făcînd mari stricăciuni bucatelor din magazine și hambare, mai ales cînd nu sînt bine îngrijite; se deosebesc mai multe specii: GĂRGĂRIȚA-DE-BUCATE sau GĂRGĂRIȚA- NEAGRĂ (Calandra granaria) (🖼 2309), GĂRGĂRIȚA-DE-BOB (Bruchus granarius) (🖼 2310), GĂRGĂRIȚA-DE-MAZĂRE sau MĂZĂRARUL (Bruchus pisi) (🖼 2311) etc. [comp. srb. gagrica].
4. [DEX '96] GĂRGĂRIȚĂ, gărgărițe, s. f. Nume dat mai multor insecte coleoptere, de obicei mici, cu corpul sferic sau oval, care atacă unele plante cultivate. [Acc. și gărgăriță] – Cf. scr. grgarica.
5. [DLRLC] GĂRGĂRIȚĂ, gărgărițe, s. f. Nume dat mai multor specii de gîndaci, de culori și dimensiuni diferite, dintre care unii sînt dăunători culturilor. Combaterea gărgăriței la mazăre și fasole. HOT. ÎNGR. CULT. 7. Avea Tăun, în podul casei, cîțiva saci de grîu mîncat de gărgărițe. CAMILAR, TEM. 208.
6. [Șăineanu, ed. VI] gărgăriță f. 1. vierme care roade grâul în hambare (Calandra granaria); 2. fig. element distrugător. [Cf. slav. GUGRIȚA].
7. [Scriban] gărgăriță f., pl. e (cuv. reflex orĭ imit. de forma luĭ ve[r]veriță, turturică ș. a., ca și lat. curculio, gărgăriță. D. rom. vine sîrb. gágrica [vsl. gĭgrica], un verme al peilor netăbăcite, mare avar; bg. gurgulica și -rica, turturică, rut. gurgulica, ung. gergelice și -rice [de unde ĭar rut. gergelice], ngr. gargári. Aceĭașĭ formațiune în chichiriță, pitulice, ghirghilic ș. a.). Un gîndăcel negru foarte mic care mănîncă boabele de cereale (calandra granaria) și de legume (bruchus), maĭ ales de mazăre, de linte și de bob, în care se vîră acoperindu-se cu o peliță. Fig. Om care consumă numaĭ în folosu luĭ. Buburuză (Munt. Mold. sud). – Și gîrgăriță, gîrgîliță și gîrgîriță (nord). V. și curculez.
8. [MDA2] gălgăriță sf vz gărgăriță
9. [MDA2] gărgăliță sf vz gărgăriță
10. [MDA2] gârgăliță sf vz gărgăriță
11. [MDA2] gârgăriță sf vz gărgăriță
12. [CADE] CURCULEȚ, CURCULEZ sm. 🐙 – GÎRGĂRIȚĂ [blg. kokolĕza].
13. [CADE] GÎRGĂRIȚĂ = GĂRGĂRIȚĂ.
14. [Scriban] gîrgăriță, gîrgîliță și gîrgîriță, V. gărgăriță.
15. [DOOM 3] gărgăriță s. f., g.-d. art. gărgăriței; pl. gărgărițe
16. [DOOM 2] gărgăriță s. f., g.-d. art. gărgăriței; pl. gărgărițe
17. [IVO-III] gărgăriță.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL