1. [DEX '09] GERID, geriduri, s. n. (Înv.) Numele unui joc turcesc în care călăreții aruncau, din galop, un băț în formă de suliță spre adversar, și pe care acesta trebuia să-l prindă tot din goana calului. ♦ Băț în formă de suliță folosit în acest joc. [Var.: geret s. n.] – Din tc. cirid.
2. [MDA2] gerid sn [At: VĂCĂRESCUL, IST. 256 / V: geret, gired, giret, girit / Pl: ~uri / E: tc čirid, čirit] 1 (Înv) Joc executat călare, pe o câmpie întinsă, la care participau aproximativ o sută de călăreți și care consta în aruncarea unui băț din fuga calului, către adversar, iar acesta îl prindea. 2 Băț gros, cu lungimea de peste un metru, în formă de suliță, folosit în gerid (1). 3 (Îf giredu) Joc de copii nedefinit mai îndeaproape.
3. [CADE] ‡ GERID (pl. -duri), ‡ GERET (pl. -eturi) sn. 1 Un fel de băț, în formă de suliță, cu care Turcii trăgeau la țintă: trăgeau... la țintă... cu săgeți, lănci, sulițe, gereturi, pe care le aruncau cu mîna (BĂLC.); alții, mai dibaci, aruncă armele înainte, ca niște geriduri (ALECS.) ¶ 2 Joc în care un călăreț asvîrlea în fuga calului geridul asupra adversarului care trebuia să-l prindă, iarăși în fuga calului [tc.].
4. [DLRLC] GERID, geriduri, s. n. (Învechit) Numele unui joc vitejesc turcesc în care călăreții aruncau, din galop, o suliță. Turcii își arătau măiestria lor în jocul geridului, nimerind țelul cu sulița azvîrlită din fuga cailor. ODOBESCU, S. I 135. ♦ Suliță scurtă, folosită în acest joc. – Variantă: geret (BĂLCESCU, O. II 129) s. n.
5. [Șăineanu, ed. VI] gerid n. 1. suliță groasă cu care Turcii trag la țintă: de halca se apropia și din fugă asvârlia geridul său chiar prin ea POP.; 2. joc călare de-a sulițile, un fel de turnir oriental: Turcii își arătau măiestria lor în jocul geridului. OD. [Turc. DJERID]. V. halca.
6. [Scriban] geríd și gerét, girét și girit n., pl. urĭ (turc. ğirid, d. ar. ğerid, ramură fără frunze). Vechĭ. Suliță scurtă. Un joc în care un călăreț arunca din galop o suliță, ĭar altu o prindea și o arunca înapoĭ tot din galop. (La acest joc se dedaŭ la baĭram pajiĭ și agalele Curțiĭ în prezența sultanuluĭ. Un joc analog la București în cîmpia Colentineĭ (doĭ călărețĭ, fiĭ de boĭer, aruncaŭ unu într’altu cu cîte un băț de alun lung de vre-un metru și se apăraŭ c’un scut de pîslă. La brîŭ aveaŭ și un baston cu cîrlig, cu care, din galop, apucaŭ geridu căzut). V. halca.
7. [DEX '09] GERET s. n. v. gerid.
8. [MDA2] geret sn vz gerid
9. [MDA2] gired sn vz gerid
10. [MDA2] giret sf vz gerid
11. [MDA2] girid sn vz gerid
12. [MDA2] girit sn vz gerid
13. [CADE] ‡ GERET (pl. -turi) sn. 👉 GERID.
14. [CADE] * GIRIT – GERID.
15. [Șăineanu, ed. VI] geret n. V. gerid: gereturi pe care le aruncă cu mâna BĂLC.
16. [Scriban] gerét, V. gerid.
17. [Scriban] girét, V. gerid.
18. [Scriban] girít, V. gerid.
19. [DOOM 3] gerid (înv.) s. n., pl. geriduri
20. [DOOM 2] gerid (înv.) s. n., pl. geriduri
21. [DER] gerid (geriduri), s. n. – 1. Suliță. – 2. Joc, turnir în care călăreții aruncau adversarului cîte o suliță. – Var. geret, giret, girit. Mr. girit „suliță”. megl. gilit. Tc. cirid (Șeineanu, II, 178; Lokotsch 681), cf. ngr. τζιρίτι, bg. džirid.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL