1. [Scriban] gĭonáte și -oáte n. pl. V. cĭonoate.
2. [DER] gionoate s. f. pl. – Picioare. – Var. gionate. Origine incertă. După Drăganu, Dacor., III, 696-98, de la *genate, și acesta din lat. *genuata. Numai în Munt. Cf. REW 1999.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL