1. [CADE] GIONATE sf. pl. F Picioare, gaibe: mai bine-ți sdrobeam capul decît ~le (DLVR.).
2. [Scriban] gĭonáte și -oáte n. pl. V. cĭonoate.
3. [DEX '09] GIONAT, gionate, s. n. (Rar) Picior (de om). – Et. nec.
4. [MDA2] cionoate sf vz gionate
5. [MDA2] genoate snp vz gionat
6. [MDA2] gionat sn [At: CONV. LIT. XLIV, II 619 / V: genoate snp / Pl: ~e / E: nct] (Rar; irn) Picior (de om) Cf zgaibă.
7. [DEX '96] GIONAT, gionate, s. n. (Rar, peior.) Picior (de om). – Et. nec.
8. [DLRLC] GIONAT, gionate, s. n. (Familiar, depreciativ) Picior.
9. [Scriban] cĭoántă și gĭoántă f., pl. e (fem. d. cĭont 1). Est. Iron. Picĭor, crac, genuchĭ (gaĭbarace, jugleĭe, cotonoage, cocale, cĭopătăĭ): ĭa trage-țĭ cĭoantele maĭ în colo. Lovitură de genuchĭ orĭ de picĭor: ĭ-a tras o gĭonoată de ĭ-aŭ clănțănit fălcile! – Și cĭonoată, gĭonoată și gĭonată (din cĭoantă, apoĭ cĭnoată, cĭonoată). În Serbia genoată. V. cĭopătăĭ.
10. [Scriban] genoáte, V. gĭonoate.
11. [DOOM 3] gionat (rar) (desp. gio-) s. n., pl. gionate
12. [DOOM 2] gionat (rar) (gio-) s. n., pl. gionate
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL