1. [DEX '09] GÂNSAC, gânsaci, s. m. (Pop.) Gâscan. – Din bg. găsak.
2. [MDA2] gânsac sn [At: ANON. CAR. / V: ~sâc[1], gâsnac / Pl: ~aci / E: bg гъсак] 1 (Mol; Trs) Gâscan. 2 (Pfm) Poreclă dată unei persoane îndesate și scunde.
3. [Șăineanu, ed. VI] gânsac m. V. gâscan. [Dintr’un primitiv gânsă, Mold. și Tr. gânscă = slav. GÒSĬKA].
4. [MDA2] gânsâc sn vz gânsac
5. [MDA2] gâsnac sm vz gânsac
6. [CADE] GÎNSAC sm. 🐦 Bărbătușul gîștei, gîscan: aleargă tremurînd și gîfîind ca un ~ (ALECS.); cine fură azi un ac, mine fură un ~ (PANN) [vsl. *gasakŭ].
7. [DLRLC] GÎNSAC, gînsaci, s. m. (Mold.) Gîscan. Mi-a dat gînsacul cea mai fină pană Și-un strugure de boz mi-a dat cerneală, Zicîndu-mi: Scrie cea mai colosală Poemă. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 12. Nu vrei să facem schimb? să-ți dau capra asta și să-mi dai gîsca. – N-ai nemerit-o: că nu-i gîscă, ci-i gînsac. CREANGĂ, P. 43.
8. [Scriban] gînsác m. (vsl. gonsakŭ, bg. gysák. V. gîscă). Est. Masculu gîșteĭ. – În vest gîscan.
9. [DOOM 3] gânsac (pop.) s. m., pl. gânsaci
10. [DOOM 2] gânsac (pop.) s. m., pl. gânsaci
11. [DER] gînsac (gînsaci), s. m. – Gîscan. – Mr. gusac, megl. gînsac. Sl. *gąsakŭ (Conev 54; DAR), cf. bg. găsak, sb. gusak, ceh., rut. husak. Cf. gîscă.
12. [DRAM 2021] gânsác, gânsaci, s.m. (pop.) Gâscan. – Din vsl. gonsakǔ, cf. bg. găsak (Scriban, DER).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL