1. [DEX '09] GÂLGÂITURĂ, gâlgâituri, s. f. Gâlgâire. [Pr.: -gâ-i-] – Gâlgâi + suf. -tură.
2. [MDA2] gâlgâitură sf [At: CARAGIALE, S. 143 / Pl: ~ri / E: gâlgâit + -tură] Gâlgâire (1).
3. [CADE] GÎLGÎITURĂ (pl. -turi) sf. 1 Faptul de a gîlgîi ¶ 2 Țîșnitură (de sînge, de lichid, etc.): o ~ de sînge o podidește pe gură (CAR.).
4. [DLRLC] GÎLGÎITURĂ, gîlgîituri, s. f. Gîlgîire, gîlgîit. După fiece gîlgîitură de sînge, o horcăială surdă. CARAGIALE, S. 143. – Pronunțat; -gî-i-.
5. [Scriban] gîlgîitúră f., pl. ĭ. Rezultatu gîlgîiriĭ: se aude gîlgîitura vinuluĭ.
6. [DOOM 3] gâlgâitură (desp. -gâ-i-) s. f., g.-d. art. gâlgâiturii; pl. gâlgâituri
7. [DOOM 2] gâlgâitură (-gâ-i-) s. f., g.-d. art. gâlgâiturii; pl. gâlgâituri
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL