1. [DEX '09] GESTICULA, gesticulez, vb. I. Intranz. A face mai multe gesturi (cu mâinile) în timpul vorbirii sau pentru a exprima ceva. – Din fr. gesticuler, lat. gesticulari.
2. [MDA2] gesticula vi [At: I. NEGRUZZI, S. III, 395 / Pzi: ~lez / E: fr gesticuler] A face gesturi (1) (multe), în special cu mâinile.
3. [CADE] * GESTICULA (-lez) vb. intr. A face prea multe gesturi, a da din mîini (vorbind): ea începe să-i înșire... cum gesticulau și țipau una la alta (VLAH.) [fr.].
4. [DLRLC] GESTICULA, gesticulez, vb. I. Intranz. A face gesturi (mai ales cu mîinile). Alerga gesticulînd, cu capul gol, dînd ordine scurte. C. PETRESCU, A. 494. Colonelul Maximovici se agita, gesticula larg, țipa destul de tare. SAHIA, N. 86. În fața cîrciumii, erau acum mai mulți oameni care vorbeau și gesticulau cu aprindere. REBREANU, R. I 105, Gesticulam vorbind singur. NEGRUZZI, S. I 221.
5. [DN] GESTICULA vb. I. intr. A face gesturi (în special cu mîinile). [< fr. gesticuler, cf. lat. gesticulari].
6. [MDN '00] GESTICULA vb. intr. a face gesturi (cu mâinile). (< fr. gesticuler, lat. gesticulari)
7. [Șăineanu, ed. VI] gesticulà v. a face prea multe gesturi.
8. [Scriban] *gesticuléz v. intr. (lat. gesticulari). Fac gesturĭ: oratoru gesticula furios. V. ameninț.
9. [DOR] gesticulat adj. m., pl. gesticulați; f. sg. gesticulată, pl. gesticulate
10. [DOOM 3] gesticula (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. gesticulez, 3 gesticulează; conj. prez. 1 sg. să gesticulez, 3 să gesticuleze
11. [DOOM 2] gesticula (a ~) vb., ind. prez. 3 gesticulează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL