1. [DEX '09] GERUNDIV, gerundive, s. n. (În limba latină) Adjectiv verbal cu sens pasiv, derivat de la tema gerunziului; (în limba franceză) una dintre formele participiului prezent, precedate de prepoziția „en”. – Din fr. gérondif, lat. gerundivum.
2. [MDA2] gerundiv sn [At: DA ms / Pl: ~e / E: lat gerundivus] (Grm) 1 (În limba latină) Adjectiv verbal cu sens pasiv, derivat de la tema gerunziului. 2 (În limba franceză) Una dintre formele participiului prezent, precedate de prepoziția „en”.
3. [CADE] * GERUNDIV (pl. -ive) sn. 📖 Una din formele declinabile ale inifinitivului latin [lat.].
4. [DN] GERUNDIV s.n. (În limba latină) Formă verbală substantivată, care arată că acțiunea exprimată de verb trebuie să se săvîrșească. ♦ Una dintre formele participiului prezent în limba franceză. [< lat. gerundivus, cf. fr. gérondif].
5. [MDN '00] GERUNDIV s. n. (în limba latină) formă verbală cu sens pasiv dublat de cel de necesitate, de la tema gerunziului; (în franceză) una dintre formele participiului prezent. (< lat. gerundivus, fr. gérondif)
6. [Șăineanu, ed. VI] gerundiv n. una din formele declinabile ale infinitivului latin, exprimă o lucrare care trebuie făcută.
7. [Scriban] *gerundív n., pl. e (lat. gerundivum și gerundivus). Gram. Participiu viitor pasiv latin, precum: delendus, „care trebuĭe să fie dărămat”.
8. [DOOM 3] gerundiv s. n., pl. gerundive
9. [DOOM 2] gerundiv s. n., pl. gerundive
10. [DTL] GERUNDIV (< lat. gerundivus, cf. fr. gérondif): 1. formă verbală latină cu sens pasiv dublat de cel de necesitate, derivată de la tema gerunziului: laudandus, -a, -um („care trebuie să fie lăudat”). 2. una dintre formele participiului prezent (ale gerunziului) din limba franceză, precedată de prepoziția en: en chantant („cântând”).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL