1. [MDA2] geremea sf [At: KOGĂLNICEANU, ap. LET. III, 205/34 / V: (reg) gereme / Pl: ~ele / E: tc ğereme] (Tcî) Amendă.
2. [CADE] ‡ GEREMEA (pl. -mele) sf. Amendă [tc.].
3. [Șăineanu, ed. VI] geremeà (giurumea) f. 1. odinioară, amendă; 2. pop. lucru de clacă sau prost: a ajunge la giurumea, a fi luat in râs. [Turc. DJEREMÈ].
4. [Scriban] geremeá f., pl. ele (turc. ğerimé și ğeremé). Vechĭ. Amendă. V. gĭurumea.
5. [MDA2] gereme sf vz geremea
6. [MDA2] jeremea[1] sf vz geremea
7. [CADE] GIURUMEA = GEREMEA.
8. [DER] geremea (-ele), s. f. – Amendă. Tc. cereme (Șeineanu, II, 178; Lokotsch 683). Sec. XVIII, înv. – Der. geremetisi, vb. (a amenda), înv.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL