1. [DLRLC] GEOTEHNICĂ s. f. Știință aplicată care studiază, din punctul de vedere al stabilității și al rezistenței, comportarea terenurilor sub acțiunea diferitelor încărcări la care pot fi supuse. – Pronunțat: ge-o-.
2. [DN] GEOTEHNICĂ s.f. Ramură a geologiei care studiază comportarea terenurilor din punctul de vedere al stabilității și al rezistenței. [Gen. -cii. / cf. fr. géotechnique].
3. [DEX '09] GEOTEHNIC, -Ă, geotehnici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Știință aplicată care studiază comportarea terenurilor din punctul de vedere al stabilității și al rezistenței lor. 2. Adj. Referitor la geotehnică. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géotechnique.
4. [MDA2] geotehnic, ~ă [At: LTR / P: ge-o~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr géotechnique] 1 sf Știință aplicată care studiază comportarea terenurilor din punctul de vedere al stabilității și al rezistenței lor. 2 Care aparține geotehnicii (1). 3 a Referitor la geotehnică (1). 4 a Specific geotehnicii (1). 5 a Care provine de la geotehnică (1). 6 a De geotehnică (1).
5. [DN] GEOTEHNIC, -Ă adj. Referitor la geotehnică. [< fr. géotechnique].
6. [MDN '00] GEOTEHNIC, -Ă I adj. referitor la geotehnică. II. s. f. știință aplicată care studiază caracteristicile chimice, fizice și mecanice ale terenurilor, precum și comportarea lor sub acțiunea construcțiilor. (< fr. géotechnique)
7. [DCR2] geotehnic, -ă adj. 1979 Privitor la stabilitatea și la rezistența terenurilor v. vibroforeză (din fr. géotechnique; PR 1967; DN3, DEX-S)
8. [DOOM 3] geotehnică (desp. ge-o-) s. f., g.-d. art. geotehnicii
9. [DOOM 2] geotehnică (ge-o-) s. f., g.-d. art. geotehnicii
10. [DOOM 3] geotehnic (desp. ge-o-) adj. m., pl. geotehnici; f. geotehnică, pl. geotehnice
11. [DOOM 2] *geotehnic (ge-o-) adj. m., pl. geotehnici; f. geotehnică, pl. geotehnice
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL