1. [DEX '96] GEOPOLITICĂ s. f. Teorie care susține că politica unui stat ar fi determinată de situația sa geografică. [Pr.: ge-o-] – Din germ. Geopolitik.
2. [DLRLC] GEOPOLITICĂ s. f. Teorie pseudoștiințifică fascistă care pretinde că relațiile social-economice și evoluția unui stat ar fi determinate exclusiv de factorii geografici; această teorie caută să dea o motivare politicii de acaparare a imperialiștilor și să justifice pretențiile lor la dominația mondială. – Pronunțat: ge-o-.
3. [DN] GEOPOLITICĂ s.f. Doctrină social-politică neștiințifică retrogradă, care în explicarea fenomenelor sociale și politice atribuie un rol primordial factorilor geografici și demografici, interpretați în mod denaturat, în spiritul teoriei expansioniste a spațiului vital și al rasismului. ♦ Studiul bazelor geografice ale problemelor politice și economice. [Pron. ge-o-. / cf. fr. géopolitique, it. geopolitica, germ. Geopolitik].
4. [DEX '09] GEOPOLITIC, -Ă, geopolitici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Doctrină social-politică, apărută la sfârșitul sec. XIX și începutul sec. XX, care susține că politica unui stat este determinată de situarea sa geografică. 2. Adj. Referitor la geopolitică (1). [Pr.: ge-o-] – Din germ. Geopolitik.
5. [MDA2] geopolitic, ~ă [At: DA ms / P: ge-o~ / Pl: ~ici, ~ice / E: ger Geopolitik, rs геополитика] 1 sf Teorie care susține că politica unui stat este determinată de poziția sa geografică. 2 sf Disciplină care studiază politica externă și relațiile dintre state ținând cont de poziția geografică a acestora. 3 sf Politică externă a unui stat stabilită în funcție de poziția sa geografică și de factorii geografici din zonă. 4 a Care aparține geopoliticii (1). 5 a Care se referă la geopolitică (1). 6 a Specific geopoliticii (1). 7 a Care provine de la geopolitică (1). 8 a De geopolitică (1).
6. [DN] GEOPOLITIC, -Ă adj. Referitor la geopolitică. [Cf. germ. geopolitisch].
7. [MDN '00] GEOPOLITIC, -Ă I adj. referitor la geopolitică. II. s. f. studiu al raporturilor dintre mediul natural înconjurător și politica statelor. ◊ doctrină care, în explicarea fenomenelor sociale și politice, atribuie un rol primordial factorilor geografici și demografici, interpretați în mod denaturat, în spiritul teoriei expansioniste și rasiste a „spațiului vital”. (< fr. géopolitique, /II/ germ. Geopolitik)
8. [DOOM 3] geopolitică (desp. ge-o-) s. f., g.-d. art. geopoliticii
9. [DOOM 2] geopolitică (ge-o-) s. f., g.-d. art. geopoliticii
10. [DOOM 3] geopolitic (desp. ge-o-) adj. m., pl. geopolitici; f. geopolitică, pl. geopolitice
11. [DOOM 2] geopolitic (ge-o-) adj. m., pl. geopolitici; f. geopolitică, pl. geopolitice
12. [DE] GEOPOLITÍCĂ (< germ., fr.) s. f. Doctrină social-politică apărută la sfârșitul sec. 19 și începutul sec. 20 (pe baza lucrărilor lui Fr. Ratzel), care preluând unele teze ale determinismului geografic și ale antropogeografiei, completate cu altele, specifice neomalthusianismului, darvinismului social și rasismului, susține că politica statelor este determinată, cu precădere, de situarea lor geografică. Adoptată ca doctrină oficială în Germania celui de-al treilea Reich, g. prin conceptul de „spațiu vital”, necesar statelor cu o populație foarte densă, a servit ca instrument de justificare a expansionismului și rasismului. Termenul a fost creat în 1916 de sociologul suedez Rudolf Kjellén.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL