1. [MDA2] geobotanică sfs [At: DN3 / P: ge-o~ / E: fr géobotanique] Disciplină care studiază răspândirea plantelor pe globul pământesc Si : fitogeografie.
2. [DN] GEOBOTANICĂ s.f. Disciplină care se ocupă cu studiul răspîndirii plantelor pe suprafața globului terestru; fitogeografie. [Pron. ge-o-, gen. -cii. / < fr. géobotanique].
3. [DEX '09] GEOBOTANIC, -Ă, geobotanici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a botanicii care se ocupă cu studiul răspândirii și evoluției plantelor pe suprafața globului terestru. ♦ Disciplină care studiază învelișul vegetal din punctul de vedere al componenței și al legilor care acționează în botanică. 2. Adj. Referitor la geobotanică, de geobotanică. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géobotanique.
4. [MDA2] geobotanic, ~ă [At: LTR2 / P: ge-o~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr géobotanique] 1 sf Ramură a botanicii care se ocupă cu studiul răspândirii și evoluției plantelor pe suprafața globului pământesc. 2 sf Disciplină care studiază învelișul vegetal din punctul de vedere al componenței și al legilor care acționează în botanică. 3 a Referitor la geobotanică. 4 a De geobotanică. 5 a Specific geobotanicii.
5. [DN] GEOBOTANIC, -Ă adj. Referitor la geobotanică. [Pron. ge-o-. / cf. fr. géobotanique].
6. [MDN '00] GEOBOTANIC, -Ă I adj. referitor la geobotanică. II. s. f. ramură a biogeografiei care studiază răspândirea plantelor pe suprafața globului terestru; fitogeografie. (< fr. géobotanique)
7. [DOOM 3] geobotanică (desp. ge-o-) s. f., g.-d. art. geobotanicii
8. [DOOM 2] geobotanică (ge-o-) s. f., g.-d. art. geobotanicii
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL