1. [DEX '09] GENTULIȚĂ, gentulițe, s. f. (Rar) Diminutiv al lui geantăl; gentuță. – Geantă1 + suf. -uliță.
2. [MDA2] gentuliță sf [At: IONESCU-BOTENI, S. N. 154 / Pl: ~țe / E: geantă + -uliță] 1-2 (Șhp) Geantă (mică).
3. [DEX '96] GENTULIȚĂ, gentulițe, s. f. Diminutiv al lui geantă; gentuță. – Geantă + suf. -uliță.
4. [DLRLC] GENTULIȚĂ, gentulițe, s. f. Gentuță. Și-a pus pălăria pe cap, gentulița și-a luat-o în mînă și... a luat-o spre gară. STANCU, D. 399.
5. [DOOM 3] gentuliță (rar) s. f., g.-d. art. gentuliței; pl. gentulițe
6. [DOOM 2] gentuliță (rar) s. f., g.-d. art. gentuliței; pl. gentulițe
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL