1. [DEX '09] GENTILIC, -Ă, gentilici, -ce, adj. Care aparține gintei, privitor la gintă. – Din lat. gentilicius.
2. [MDA2] gentilic, ~ă a [At: CONTEMP., 1949, nr. 165, 1/1 / A și: ~lic / Pl: ~ici, ~ice / E: lat gentilicius] 1 Care aparține gintei. 2 Privitor la gintă. 3 De gintă. 4 Specific gintei.
3. [DLRLC] GENTILIC, -Ă, gentilici, -e, adj. De gintă, care aparține gintei. Apariția scrierii inițiale trebuie să fie raportată la începutul dezvoltării orînduirii gentilice. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 366, 5/1. Evoluția de la limbile gentilice la limbile triburilor, apoi de la acestea la limbile popoarelor și la cele naționale indică treptele istorice ale dezvoltării limbilor, strîns legate de istoria popoarelor care le vorbesc. MACREA, F. 21.
4. [DN] GENTILIC, -Ă adj. De gintă, aparținînd unei ginte. [Cf. lat. gentilicius].
5. [MDN '00] GENTILIC, -Ă adj. care aparține gintei, referitor la gintă. (< lat. gentilicius)
6. [DOOM 3] gentilic adj. m., pl. gentilici; f. gentilică, pl. gentilice
7. [DOOM 2] gentilic adj. m., pl. gentilici; f. gentilică, pl. gentilice
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL