1. [DEX '09] GIONAT, gionate, s. n. (Rar) Picior (de om). – Et. nec.
2. [MDA2] gionat sn [At: CONV. LIT. XLIV, II 619 / V: genoate snp / Pl: ~e / E: nct] (Rar; irn) Picior (de om) Cf zgaibă.
3. [DEX '96] GIONAT, gionate, s. n. (Rar, peior.) Picior (de om). – Et. nec.
4. [DLRLC] GIONAT, gionate, s. n. (Familiar, depreciativ) Picior.
5. [MDA2] genoate snp vz gionat
6. [Scriban] cĭoántă și gĭoántă f., pl. e (fem. d. cĭont 1). Est. Iron. Picĭor, crac, genuchĭ (gaĭbarace, jugleĭe, cotonoage, cocale, cĭopătăĭ): ĭa trage-țĭ cĭoantele maĭ în colo. Lovitură de genuchĭ orĭ de picĭor: ĭ-a tras o gĭonoată de ĭ-aŭ clănțănit fălcile! – Și cĭonoată, gĭonoată și gĭonată (din cĭoantă, apoĭ cĭnoată, cĭonoată). În Serbia genoată. V. cĭopătăĭ.
7. [Scriban] genoáte, V. gĭonoate.
8. [DOOM 3] gionat (rar) (desp. gio-) s. n., pl. gionate
9. [DOOM 2] gionat (rar) (gio-) s. n., pl. gionate
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL