1. [DEX '09] GEAMĂN, -Ă, gemeni, -e, adj. 1. Adj., s. m. și f. Ființă care a fost născută odată cu altă ființă și de către aceeași mamă sau femelă. 2. N. pr. m. (La pl.) Constelație zodiacală din emisfera boreală, formată din două stele principale (numite Castor și Polux) și un număr de stele mai puțin strălucitoare. ♦ Unul dintre semnele zodiacului. 3. Adj. (Despre plante) Care are două tulpini crescute din aceeași rădăcină; (despre fructe) crescute lipite câte două. 4. Adj. (Anat.; în sintagma) Mușchii gemeni = mușchii, dispuși pereche, ai gambei. [Var.: (rar) gemen, -ă adj.] – Lat. geminus.
2. [DEX '09] GEMEN, -Ă adj. v. geamăn.
3. [MDA2] geamăn, ~ă [At: MOXA, ap. GCR I 59/12 / V: gemen, gemin / Pl: gemeni, gemene / E: lat geminus] 1-2 smf, a (Ființă) care a fost născută o dată cu altă ființă de către aceeași mamă. 3 a (D. plante) Care are două tulpini din aceeași rădăcină. 4 (Atm; îs) Mușchii gemeni Mușchii, dispuși pereche, ai gambei1. 5 smp (Ast) Constelație care aparține Căii-Laptelui, formată din două stele principale (numite Castor și Polux) și un număr de stele mai puțin strălucitoare. 6 sf (Ban) Gemănare (1). 7 sf (Reg) Furca de la car. 8 a (D. fructe) Care a crescut lipită de o alta. 9 a (D. arbori) Bifurcat.
4. [MDA2] gemen, ~ă a vz geamăn
5. [MDA2] gemin, ~ă a vz geamăn
6. [CADE] GEAMĂN (pl. gemeni, gemene) adj. și sm. f. 1 Se zice de doi copii născuți în același ceas din aceeași mamă; frați gemeni, surori gemene; Fă-mă, tată, ca să-ți seamăn, Ca frate cu frate ~ (PANN); semănam așa de bine că parcă eram două surori gemene (GN.); împărăteasa... a născut două gemene (CAR.) ¶ 2 🌿 Despre arbori cari au două tulpini crescute din aceeași rădăcină: brazi gemeni ¶ 3 🌿 Despre fructe, cînd sînt împreunate, lipite una de alta: prune gemene ¶ 4 💫 GEMENII, unul din cele 12 semne ale zodiacului; numele unei constațiuni, ale cărei stele mai luminoase sînt Castor și Pollux (🖼 2327) [lat. gemĭnus].
7. [CADE] GEMEN(I) 👉 GEAMĂN.
8. [DEX '96] GEAMĂN, -Ă, gemeni, -e, adj. 1. (Despre ființe; adesea substantivat) Care a fost născut odată cu altă ființă și de către aceeași mamă sau femelă. ♦ (Pop.; substantivat, m. pl. art.) Constelație care aparține Căii-Laptelui, formată din două stele principale (numite Castor și Polux) și un număr de stele mai puțin strălucitoare. ♦ (Despre plante) Care are două tulpini crescute din aceeași rădăcină; (despre fructe) crescute lipite câte două. 2. (Anat.; în sintagma) Mușchii gemeni = mușchii, dispuși pereche, ai gambei. [Var.: (rar) gemen, -ă adj.] – Lat. geminus.
9. [DLRLC] GEAMĂN, -Ă, gemeni, -e, adj. (Despre ființe) Născut de aceeași mamă o dată cu altul. Patru surori gemene Scapără din cremene, Toată ziua se alungă Și nu-i chip să se ajungă (Roatele căruței). SADOVEANU, P. C. 7. Semănau între ele, ca niște gemene, cîte cinci-șase de aceeași vîrstă. CAMIL PETRESCU, O. II 79. Albu-Împărat... avea trei fete gemene care de care mai frumoase. POPESCU, B. I 3. ◊ (Substantivat) Gemenii seamănă leit unul cu altul. ▭ Nevasta mea ține doi gemeni la sîn și-i fudulă ca o preoteasă. VLAHUȚĂ, O. AL. I 97. ♦ (Popular, la pl.) Constelație formată din două stele principale numite Castor și Polux și un număr de stele mai puțin strălucitoare. ♦ Fig. Asemănător, identic. Un fapt cu multe alte geamăn... Se-ntîmplă astăzi pe la noi Atîtea fapte fără seamăn! DEȘLIU, M. 7. ♦ (Despre plante, mai ales despre copaci) Care are două tulpini crescute din aceeași rădăcină; bifurcat. La revedere colo, sub nucul cel geamăn! CONTEMPORANUL, VII 489. ♦ (Despre fructe, la pl.) Crescute lipit, cîte două. Prune gemene. – Variante: gemen, -ă, gemin, -ă (ALECSANDRI, P. III 6) adj.
10. [DLRLC] GEMIN, -Ă adj. v. geamăn.
11. [DLRM] GEMIN, -Ă, gemini, -e, adj. V. geamăn.
12. [DCR2] gemeni-dubleți s. pl.tant. Gemeni pereche ◊ „Conform acestor date, în intervalul amintit 18821972, în Bulgaria s-au născut peste 30000 de gemeni-dubleți, peste 4000 de gemeni-tripleți și 92 de cazuri s-au născut quadrupli.” Sc. 15 X 78 p. 5 (din gemeni + dubleți)
13. [DCR2] gemeni-eprubetă s. pl.tant. 1981 Gemeni născuți prin însămânțare artificială v. vitro (din gemeni + eprubetă)
14. [DCR2] gemeni-tripleți s. pl.tant. 1978 Trei gemeni v. gemeni-dubleți (din gemeni + tripleți)
15. [Șăineanu, ed. VI] geamăn a. și m., pl. gemeni: 1. doi copii născuți deodată dintr’aceeaș mamă; 2. constelațiune și unul din cele 12 semne ale zodiacului. [Lat. GEMINUS]. ║ a. doi spectri gemeni mânați de o vijelie AL.
16. [Șăineanu, ed. VI] gemeni m. pl. V. geamăn.
17. [Scriban] geámăn, -ănă adj., pl. gemenĭ, gemene (lat. géminus, it. gemino, pg. gémeo; dim. gemellus, fr. jumeau, sp. gemelo). Născut împreună cu altu (vorbind de frațĭ): surorĭ gemene. Crescut la un loc: prune gemene. S. m. pl. O constelațiune (Cástor și Polúce). Un semn al zodiaculuĭ (luna Maĭ). – Și de gemene: aceștĭ copiĭ îs de gemene (Cp. cu seamăn 1).
18. [Scriban] gémenĭ, -ene pl. V. geamăn.
19. [DOOM 3] !Gemenii (constelație) s. propriu m. pl. art., neart. Gemeni (în Gemeni sunt patru stele strălucitoare.)
20. [DOOM 2] Gemenii (constelație) s. propriu m. pl.
21. [DOOM 3] !geamăn adj., s. m., pl. gemeni; adj. f., s. f. geamănă, pl. gemene
22. [DOOM 3] +Gemeni (zodie, nativi din zodia ~) s. propriu m. pl.
23. [DOOM 2] geamăn adj. m., pl. gemeni; f. geamănă, pl. gemene
24. [MDO] geamăn, pl. gemeni, f. geamănă, pl. gemene
25. [IVO-III] gemen, -nă, (mai ales) gemeni, gemene pl.
26. [DER] geamăn (geamănă), adj. – Care a fost născut odată cu altă ființă de către aceeași mamă. – Mr. geamin. Lat. gĕmĭnus (Pușcariu 704; Candrea-Dens., 722; REW 3723; DAR), cf. it. gemino, fr. (jumeau), sp. (gemelo), port. gémeo. Uz general (ALR, II, 210). – Der. gemănar, s. m. (geamăn); gemănare, s. f. (furcuță; la car, furculiță: răspîntie; înv., deget copitat); gemănăriță, s. f. (orhidee, Orchis papilionacea); îngemăna, vb. (a cupla, a uni; a bifurca, a ramifica), ce ar putea proveni și direct din lat. ingĕmĭnāre „a repeta” (Pușcariu 849; Candrea-Dens., 725; DAR); gemăna, vb. (a cupla), este cuvînt rar, cam îndoielnic, care apare numai la Candrea-Dens., 724; der din lat. gĕmĭnāre; înge(mă)nat, adj. (cuplat; bifurcat; crăpat); îngemănărat, adj. (bifurcat), încrucișare a lui îngemănat cu gemănare; gearmăn (var. ghermăn), s. n. (Trans., cumpăna puțului).
27. [DE] GEMENII (Gemini), constelație zodiacală din emisfera boreală. Conține două stele pincipale: Castor și Pollux și c. 104 stele mai puțin luminoase.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL