1. [DEX '09] GEMĂNARE, gemănări, s. f. Furculiță (2). – De la geamăn.
2. [MDA2] gemănare sf [At: DOSOFTEI, ap. TDRG / V: gim~, ~mân, ~man~, gium~, giumun~ sf, giumănar sn / Pl: ~nări / E: geamăn + -are] 1 Ramură bifurcată Si: gemănar (5). 2 (Reg) Prăjină care leagă cumpăna unei fântâni de toartele ciuturii. 3 (Reg) O parte a căruței. 4 (Reg; lpl) Cele două brațe ale unei crengi bifurcate. 5 Parte a carului nedefinită mai îndeaproape Si: (pop) lișițe. 6 Bifurcare a unui râu. 7 (Înv) Copită despicată de rumegătoare.
3. [CADE] GEMĂNARE sf. 1 🌿 Ramură bifurcată, creangă crescută în formă de furcă ¶ 2 pl. 🔧 Gemănări, lișițele, furculițele carului [lat. * gĕmĭnaria].
4. [DEX '96] GEMĂNARE s. f. (La car) Furculiță (2). – De la geamăn.
5. [DLRLC] GEMĂNARE, gemănări, s. f. Furculiță (2).
6. [DLRM] GEMĂNARE, gemănări, s. f. Furculiță (2). – Din geamăn + suf. -are.
7. [Șăineanu, ed. VI] gemănare f. pl.[1] cele două furculițe ale carului: gemănările poartă încă numele de lișițe și de ciorobărițe. [Tras din geamăn].
8. [Scriban] gemănáre și gĭumînáre f., pl. ărĭ (d. geamăn). Vest. Locu de îmbucare, de ramificare (la un lemn, la un rîŭ). Lemn ca furca. Copită despicată (Biblia 1688). La puțurile cu cumpănă, prăjina de care e legată cĭutura (V. cocîrlă). Țurțur de gheață. Est. Fie-care din cele doŭă lemne care unesc inima caruluĭ cu osia din apoĭ (în vest lișiță).
9. [MDA2] gemanare sf vz gemănare
10. [MDA2] gemânare sf vz gemănare
11. [MDA2] gimănare sf vz gemănare
12. [MDA2] giumănar sn vz gemănare
13. [MDA2] giumănare sf vz gemănare
14. [MDA2] giumunare sf vz gemănare
15. [CADE] ❍ GIUMĂNARE = GEMĂNARE.
16. [DOOM 3] gemănare s. f., g.-d. art. gemănării; pl. gemănări
17. [DOOM 2] gemănare s. f., g.-d. art. gemănării; pl. gemănări
18. [DAR] gemânare, gemânări, s.f. (pop.; de obicei la pl.) 1. furculițele carului sau ale căruței. 2. ramuri bifurcate. 3. bifurcarea unui râu.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL