1. [MDA2] geitonogamie sf [At: DN3 / Pl: ~ii / E: ger Geitonogamie] (Bot) Tip de polenizare în care polenul de pe staminele unei flori e dus pe gineceul altei flori de pe aceeași plantă.
2. [DN] GEITONOGAMIE s.f. (Bot.) Tip de polenizare în care polenul de pe staminele unei flori este transportat pe gineceul altei flori de pe aceeași plantă. [Gen. -iei. / < germ. Geitonogamie, cf. gr. geiton – aproape, gamos – unire].
3. [DETS] GEITONO- „vecin, învecinat, apropiat”. ◊ gr. geiton, onos „vecin, aproape” > fr. géitono-, germ. id., engl. id. > rom. geitono-. □ ~carpie (v. -carpie), s. f., formare a fructului în urma geitonogamiei; ~gamie (v. -gamie), s. f., tip de polenizare directă în care polenul de pe staminele unei flori este transportat pe gineceul altei flori de pe aceeași plantă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL