1. [DEX '09] GEAMĂT, gemete, s. n. Sunet nearticulat emis de o ființă care simte o durere (fizică sau morală). ♦ Fig. Freamăt, murmur, vuiet (al unor elemente ale naturii). [Var.: gemăt, gemet s. n.] – Lat. gemitus.
2. [MDA2] geamăt sn [At: ALECSANDRI, P. I, 369 / V: gemăt, gemet / Pl: gemete / E: lat gemitus] 1 Sunet nearticulat scos de o ființă care simte o durere (fizică sau morală) Si: tânguire, vaiet. 2 (Fig) Vuiet (al unor elemente ale naturii).
3. [CADE] GEAMĂT 👉 GEMET.
4. [DEX '96] GEAMĂT, gemete, s. n. Sunete nearticulate scoase de o ființă care simte o durere (fizică sau morală). ♦ Fig. Freamăt, murmur, vuiet (al unor elemente ale naturii). [Var.: gemăt, gemet s. n.] – Lat. gemitus.
5. [DLRLC] GEAMĂT, gemete, s. n. Sunet nearticulat scos de cel care geme de durere (fizică sau morală). S-aud mai tare gemetele surde Din pieptul mulțimilor. BENIUC, V. 31. O săptămînă încheiată își chinui bărbatul cu gemetele ei. ISPIRESCU, L. 66. Un geamăt de durere în vale îl oprește. BOLINTINEANU, O. 53. ◊ Fig. Podul rulant s-a prăbușit cu geamăt surd. SAHIA, N. 34. ♦ (Poetic) Freamăt (de vînt). (Atestat în forma gemăt) Gemătul vijeliei pustiitoare își amesteca simfonia sa de nimicire cu urletul rostogolirii clocotitoare a șivoaielor pămîntului. HOGAȘ, M. N. 176. Ascult la a valului cînt, La gemătul dulce din vînt. EMINESCU, O. IV 3. – Variante: gemăt (SADOVEANU, M. 20), gemet (EMINESCU, O. I 28) s. n.
6. [Șăineanu, ed. VI] geamăt n. 1. strigăt tânguios; 2. plângere în genere: gemetele poporului; 3. murmurul vântului. [Lat. GEMITUS].
7. [Scriban] geámăt n., pl. gemete (lat. gémitus, id.). Zgomotu celuĭ ce geme. – La Al. Cojbuc, Sadov. Sov. (242) gemet, la Em. gemăt, pl. tot gemete. Cp. cu geamăn, freamăt, seamăn, teamăt, treacăt.
8. [DEX '09] GEMĂT s. n. v. geamăt.
9. [DEX '09] GEMET s. n. v. geamăt.
10. [MDA2] gemăt sn vz geamăt
11. [MDA2] gemet sn vz geamăt
12. [CADE] GEMET, GE(A)MĂT (pl. gemete) sn. Sunetul nearticulat scos de cel care geme: o săptămînă încheiată își chinui bărbatul cu ~ele ei (ISP.); și, suferind, în veci n’am scos un gemăt (VLAH.); Ⓕ se zice despre vîjîitul vîntului, arborilor, etc. [lat. gĕmĭtus].
13. [DEX '96] GEMET s. n. v. geamăt.
14. [Scriban] gémet, V. geamăt.
15. [DOOM 3] geamăt s. n., pl. gemete
16. [DOOM 2] geamăt s. n., pl. gemete
17. [MDO] geamăt, pl. gemete
18. [IVO-III] gemet, -te.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL