1. [DEX '09] GEAMANDURĂ, geamanduri, s. f. Corp plutitor făcut din tablă, din lemn etc. și ancorat pe fundul unei ape, care indică diverse restricții de navigație, de înot etc. – Cf. ngr. simadhúra.
2. [MDA2] geamandură sf [At: DUNĂREANU, CH. 132 / Pl: ~ri / E: pbl tc ğamandura] Corp plutitor, ancorat pe fundul unei ape, pentru a semnaliza locuri primejdioase sau restricții de navigație.
3. [CADE] GEAMANDURĂ (pl. -re) sf. ⛵ Corp plutitor de obiceiu în formă de butoiu, care se așază pe suprafața apei, și se prinde de fund cu lanțuri sau ancore; indică navigatorilor un loc primejdios sau arată drumul ce trebuie să urmeze corabia (🖼 2329) [comp. ngr. σιμανδύρα].
4. [DEX '96] GEAMANDURĂ, geamanduri, s. f. Corp plutitor făcut din tablă, din lemn etc. și ancorat pe fundul unei ape, care indică diverse restricții de navigație. – Cf. ngr. simadhúra.
5. [DLRLC] GEAMANDURĂ, geamanduri, s. f. Corp făcut din tablă, de formă sferică, cilindrică sau conică, gol înăuntru, care plutește pe apă ancorat în drumul vaselor și servește ca indicator pentru navigație sau ca punct de legare pentru nave. Geamandură de legare. Geamandură de semnalizare. Geamandură sonoră. ▭ Căpitanul n-a luat seama la geamandură, și unde mi s-a pus pe uscat. DUNĂREANU, N. 29. Doar glasul geamandurei vocaliza arar Și-o stea făcea semnale din vîrful unui far. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 39. ♦ Semn care marchează obstacolele în calea pescuitului sau care arată ori susține uneltele de pescuit.
6. [Scriban] geamandúră, V. ceamandură.
7. [Scriban] ceamandúră și gea- f., pl. e și ĭ (turc. šamandura și -ndra, d. ngr. simandir [vgr. semantêr], semnal, indicator și simandron [scris -ntir și -ntron], toacă de fer. D. turc. vine ngr. simandúra, samandúra și samadúra. V. semafor). Aparat plutitor (fixat de fundu apeĭ) care arată corăbiilor drumu saŭ obstaculele (numit și baliză). – Și simandúră (după ngr.). V. șamandră și baliză.
8. [DOOM 3] geamandură s. f., g.-d. art. geamandurii; pl. geamanduri
9. [DOOM 2] geamandură s. f., g.-d. art. geamandurii; pl. geamanduri
10. [MDO] geamandură, pl. geamanduri
11. [IVO-III] geamandură.
12. [DER] geamandură (geamanduri), s. f. – Corp plutitor ancorat pe fundul unei ape. – Var. ceamandură, șamandră. Tc. camandura (Graur, GS, VI, 331; Scriban), din ngr. σημαντήρ „indicator”, cf. simandicos; din tc. provin și ngr. σημανδοῦρα și τσαμανδοῦρα „geamandură”. Var., din tc. șamandra.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL