1. [DEX '09] GEAMALĂ, geamale, s. f. Păpușă foarte mare care reprezenta un trup de femeie cu două capete și patru mâini, folosită în trecut în spectacolele populare de bâlci. – Din tc. cemal [oyunu].
2. [MDA2] geamală sf [At: (a. 1795) ap. ȘIO / Pl: ~le / E: tc ğemal (oyunu)] (Înv) Păpușă foarte mare care reprezenta un trup de femeie cu două capete și patru mâini, folosită în trecut în spectacolele populare de bâlci.
3. [CADE] ‡ GEAMALĂ (pl. -le) sf. Mască uriașă ce acoperea în întregime un om care juca odinioară pe străzi și la bîlciuri la vremea Moșilor [tc. ğ e m a l].
4. [Scriban] geamálă f., pl. e (turc. [d. ar.] ğemal oĭunu, joc de travestire, d. ğemal, frumuseță). Vechĭ. Brezăĭe.
5. [Șăineanu, ed. VI] geamàla f. 1. mască colosală ce se arăta pe uliți și prin bâlciuri la vremea Moșilor: Geamala, introdusă în timpul lui Caragea-Vodă, era paiața publicului și spaima copiilor; 2. Mold. uriaș, pocitanie. [Turc. DJEMAL (OYUNU), joc de străvestire sau de imitare a figurilor omenești].
6. [DOOM 3] geamală (înv.) (desp. gea-) s. f., g.-d. art. geamalei; pl. geamale
7. [DOOM 2] geamală (înv.) (gea-) s. f., g.-d. art. geamalei; pl. geamale
8. [DER] geamală (geamale), s. f. – Păpușă uriașă, mască de bîlci. Tc. cemal (Șeineanu, II, 185; Lokotsch 653).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL