1. [MDA2] găzdălui [At: DOSOFTEI, V. S. 151 / V: ~li / Pzi: ~esc / E: gazdă + -ălui] (Îrg) 1 vt A găzdui (1). 2 vi A găzdui (2). 3 vi (Mar) A rezolva treburile casei. 4 vi (Reg; urmat de denumirea animalelor; îe) A ~ cu... A se ocupa cu creșterea animalelor. 5 vi (Trs; îf ~li) A-și administra averea astfel încât să aducă mult venit.
2. [CADE] ❍ GĂZDĂLUI (-aluesc) vb. intr. Maram. A face trebile casei, gospodăriei (BRL.) [gazdă].
3. [MDA2] găzdăli[1] v vz găzdălui
4. [Scriban] găzduĭésc v. tr. (d. gazdă. Tot așa sîrb. gazdovati). Primesc în gazdă, daŭ locuință. – Vechĭ și găzdăluĭesc. În Olt. găzduĭ (NPl. Ceaur, 104).
5. [DLRLV] GĂZDĂLUI vb. (Mold.) A locui în gazdă. Oare nu Simon ce-i numele Petru acicea găzdăluiaște ? AP. 1646, 35r. Omul ce rătăceaște din calea învățăturii în ceată de ghiganți va găzdălui. DP, 20v; ci. AP. 1646, 33v-34{r}; DOSOFTEI, VS; CANTEMIR, IST. Etimologie: gazdă + suf. -lui. Vezi si găzdoi.
6. [DRAM 2021] găzdăluí, găzdăluiesc, (găzdăli), v.t. (reg.) 1. A trebălui, a lucra (pe lângă casă): „Și mai cu grijă-i trăi / Dacă-i vre găzdălui” (Memoria, 2001: 109). 2. A ține casa împreună, a forma o familie: „Că el numa pă fata de jidan o vrut-o și-o găzdălit cu ie” (Bilțiu, 2007: 119). – Din gazdă + suf. -ălui (Scriban, MDA).
7. [DRAM 2015] găzdălui, găzdăluiesc, vb. tranz. – (reg.) A trebălui, a lucra (pe lângă casă): „Și mai cu grijă-i trăi / Dacă-i vre găzdălui” (Memoria, 2001: 109). – Din gazdă + suf. -ălui (Scriban, MDA).
8. [DRAM] găzdălui, -esc, vb. tranz. – A trebălui, a lucra (pe lângă casă): „Și mai cu grijă-i trăi / Dacă-i vre găzdălui” (Memoria 2001: 109) – Din gazdă + -lui.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL