1. [MDA2] găzdac, ~ă smf [At: MARIAN, NU. 253 / V: ~ag / E: mg gazdág] (Trs) Gazdă (1).
2. [CADE] ❍ GĂZDAC, GĂZDAG adj. și sm. Trans. Maram. Bogătaș: Lăcomit-am, lăcomit. Lăcomit la șapte vaci ș’am luat hîda de găzdaci (IK.-BRS.) [ung. gazdag].
3. [DLRLC] GĂZDAC, -Ă, găzdaci, -e, adj. (Transilv.) Bogat, înstărit. În temniță-i băgat Viță de-a lui Novac, De-a lui Novac cel găzdac. ȘEZ. IV 10.
4. [DLRM] GĂZDAC, -Ă, găzdaci, -ce, adj. (Reg.) Bogat, înstărit; chiabur. – Magh. gazdag.
5. [Scriban] găzdác, -ă adj. (ung. gazdag). Trans. Care te poate găzdui, bogat, cu stare.
6. [MDA2] găzdag, ~ă smf vz găzdac
7. [DLRLV] GĂZDAC s. m. (Trans. N) Om bogat. Împarte ... la săraci, dacă nu la găzdaci. POGREB., 116v. Etimologie: magh. gazdag. Vezi și gazdă. Cf. gazdă.
8. [DRAM 2021] găzdác, -ă, găzdaci, -ce, adj., s.m.f. 1. Cu stare materială bună, înstărit: „Du-te la ceie găzdacă, / Că ț-a da doi boi și-o vacă / Și râtu' de peste apă” (Calendar, 1980: 79). 2. (s.m.) Om bogat. – Din magh. gazdag „avut, bogat” (DER, MDA), sau din gazdă + suf. -ac (Frățilă).
9. [DRAM 2015] găzdac, -ă, (găzdoc), adj., s.m. – 1. Cu stare materială bună, înstărit: „Du-te la ceie găzdacă, / Că ț-a da doi boi și-o vacă / Și râtu’ de peste apă” (Calendar, 1980: 79). 2. (s.m.) Om bogat. – Din magh. gazdag „avut, bogat” (Scriban, DLRM, DER, MDA), sau mai degraba din gazdă + suf. -ac (Frățilă).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL